Reabilitarea după traumatismele suferite de militarii angajaţi în războaiele acestui mileniu este un proces dificil. Pe lângă traumele psihice, foştii combatanţi, în marea majoritate adulţi tineri sub 35 de ani, rămân cu mutilări şi sechele după traumatisme fizice complexe, cauzate de folosirea de arme şi tactici de război moderne.
După o statistică a departamentului de apărare citată recent într-un articol din The New York Times, între 2001-2013, peste 1300 de militari tineri, ce au luptat în Irak şi Afganistan, au suferit traumatisme cu distrugeri de ţesuturi şi mutilări în zonă pelviană şi genito-urinară. O cauză frecvenţă a fost explozia bombelor artizanale ceea ce a dus la pierderea totală sau parţială a penisului şi/sau testiculelor şi la distrugerea structurii pelvisului.
Dacă amputaţia unui membru superior sau inferior este considerată până la un punct un simbol al războiului şi o pierdere cu care se poate trăi, pierderea organelor genitale este mult mai greu de acceptat de militarii (tineri). Acest tip de mutilare este asimilată cu pierderea atributelor masculinităţii şi se asociază cu sentimente de ruşine, frustrare, pierderea stimei de sine, probleme psihiatrice, sinucideri, drame familiale. În aceste cazuri singurul tratament ce ar putea conduce la reabilitarea fizică şi morală, este reconstrucţia planşeului pelvin şi, dacă este posibil transplantul de organe genitale, mai precis de penis.
Până acum în lume au fost efectuate numai 2 transplante de penis: unul nereuşit, în 2006, în China şi altul reuşit, anul trecut, în Africa de Sud.
Dar în curând, se va efectua un nou transplant de penis, la un soldat american ce a fost rănit grav în zona genitală, în Afganistan, după explozia unei bombe. Penişul provine de la o persoană decedată. Operaţia, considerată experimentală este prima de acest fel în SUA şi va fi efectuată de o echipă de chirurgi de la Spitalul Johns Hopkins Hospital din Baltimore. Efectuarea şi rezultatele operaţiei vor fi monitorizate (sângerare, infecţie, fenomene de respingere, cancerizare, etc.), pentru a se decide dacă va deveni în viitor o procedură standard de transplant de organe. Medicii chirurgi au primit deja permisiunea să efectueze 60 de astfel de operaţii.
Se aşteaptă că după câteva luni funcţionalitatea penisului să fie restabilită, astfel încât soldatul să poată urina fără dificultăţi, să îşi recapete sensibilitatea la nivelul penisului şi în zona pelvină şi eventual să poată întreţine relaţii sexuale.
Costurile primei operaţii, estimate între 200.000-400.000 $, vor fi suportate de Johns Hopkins University School of Medicine din Baltimore; chirurgii vor operă fără onorariu (operaţia va dura 12 ore); iar departamentul pentru veterani va plăti costul medicamentelor folosite pentru prevenţia reacţiilor de respingere.
PS. În cazul transplantul de penis din China, cauza nereuşitei a fost de ordin psihologic, primitorul a cerut la câteva săptămâni îndepărtarea transplantului, din cauza aspectului penisului, descuamări de piele şi zone de ţesut devitalizate, probabil datorită irigaţiei sanguine insuficiente, susţin experţii. Referitor la transplantul de penis ce ce va efectua în SUA, nu toată lumea este de acord cu efectuarea unui astfel de transplant la foştii militari. Unii medici consideră că o asemenea intervenţie nu este absolut necesară pentru salvarea “vieţii”, indiferent de considerentele psihologice.
