Primul copil conceput “în eprubetă” este în viaţă şi a împlinit 35 de ani. Tehnicile IVF (în vitro fertilization) şi ICSI (intracytoplasmic sperm injection) s-au perfecţionat continuu iar vârsta mamelor este din ce în ce mai înaintată. În unele ţări vestice 1 din 50 de copii este conceput în acest fel. De exemplu în Olanda, între 1996 şi 2005 s-au născut ca urmare a tehnicilor de fertilizare în vitro, 38.000 de mii de copii, adică 1 din 43. Recordul European la IVF este deţinut de ţările scandinave. Concomitent s-a înmulţit şi numărul multipleţilor ceea ce favorizează complicaţiile la naştere şi naşterea de copii prematuri, cu toate consecinţele ce decurg de aici. Tehnicile IVF de laborator au evoluat enorm dar cu toate acestea înainte de implantare în uter, embrionul petrece primele 2-3 zile în eprubetă, ceea ce se crede că ar avea ulterior consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii.

După studii internaţionale, copii concepuţi artificial au în medie o greutate corporală mai crescută şi o tensiune arterială mai ridicată iar după o anumită vârstă sunt mult mai predispuşi să dezvolte diabet zaharat şi boli cardiovasculare. Deşi părinţii se arată de la început îngrijoraţi de eventualele malformaţii genetice, numărul acestor anomalii este comparabil cu cel al copiilor concepuţi pe căi naturale. Un factor de risc în dezvoltarea malformaţiilor la aceşti copii este profilul genetic al părinţilor biologici, vârsta ridicată şi profesia mamei.

În prezent se desfăşoară numeroase studii privitor la riscurile la care sunt expuşi mai devreme sau mai târziu cei concepuţi prin IVF. Deşi nu se ştiu prea multe despre procesele care se desfăşoară în ovar/uter în perioada fecundării şi imediat după, ele par să fie extrem de importante pentru dezvoltarea fizică şi psihică ulterioară a celor concepuţi prin IVF.