Simptomatologia fizică lipsită de o bază organică evidentă este destul de frecventă în practica zilnică. În medie 1 din 3 pacienţi care se prezintă la medicul de familie are simptome neelucidate medical, iar medicul, după examenul clinic şi investigaţii de laborator, nu poate depista nicio cauză. Exemple de astfel de simptome sunt: durerile cronice (cefaleea, lombalgia, cervicalgia, durerile musculare/abdominale/toracice), palpitaţiile, oboseala cronică, pirozis, inapetenţa, ameţeală, diminuarea capacităţii de concentrare, sobrietate, anxietate, sa. Mulţi dintre pacienţii afectaţi sunt diagnosticaţi greşit, rămân ani de zile în atenţia medicilor de diferite specialităţi (frecvent neurologi, psihiatri) şi sunt supuşi la numeroase investigaţii inutile, precum şi la tratamente de tatonare, experimentale sau alternative. Până la urmă diagnosticele puse de medici sunt vagi, de complezenţă: fibromialgie, colon iritabil, cefalee cronică, sindromul de oboseală cronică, tulburare somatoformă, etc.
Numai în Olanda se estimează că ar exista 1 milion de persoane de toate vârstele cu simptome neexplicate, fără substrat patogenic. Din 2013 medicii de familie din acesta ţară au la îndemână un protocol de diagnostic şi tratament pentru simptomele neelucidate medical. Mai întâi se explorează anamnestic toate dimensiunile unui simptom (somatic, cognitiv, emoţional, comportamental şi social), încadrarea lor într-un grup (gastrointestinale, cardiopulmonare, aparat locomotor, nespecific/general) şi (co) existenţa cu tulburarea depresivă sau anxioasă. Apoi urmează examenul clinic ţintit şi alegerea testelor de laborator. Gradul de severitate al acestor simptome neclarificate poate fi:
- Uşor: fără sau cu limitare funcţională redusă, prezenţa câtorva simptome în cel mult 1 sau 2 grupe;
- Mediu: limitare funcţională moderată, mai multe simptome din cel puţin 3 grupe, prezenţa simptomelor mai lungă decât în mod normal;
- Sever: limitare funcţională severă, simptome din toate grupele prezente de mai bine de 3 luni.
Tratamentul este în primul rând nemedicamantos: consiliere (medicul trebuie să fie capabil să-i întărească pacientului sentimentul că este înţeles, să ofere explicaţii clare, justificatoare şi angajante, să negocieze înţelegerea simptomelor dintr-o nouă perspectivă, inclusiv prin prisma factorilor psihosociali), monitorizare şi evaluare periodică. În funcţie de severitate pot fi administrate antialgice şi/sau pacientul este trimis la fizioterapeut, psiholog, specialistul de organ sau psihiatru. Cel puţin în Olanda, 1 din 10 pacienţi care este trimis la Policlinicile pentru durere, are simptome neelucidate medical. În prezent se derulează studii despre efectul terapiilor alternative de genul mediaţie, yoga, hipnoterapie. Se ştie că terapia cognitivă este eficientă într-un număr restrâns de cazuri.
În 2007 s-a calculat în Olanda că un pacient cu simptome neclarificate medical cheltuieşte pe an peste 3000 euro numai pe medicamente. Anual se alocă din bugetul sănătăţii pentru îngrijirea acestor pacienţi, peste 3 milioane de euro. După un studiu din 2013, în medie un astfel de pacient se prezintă de 16 ori la medicul de familie, de peste 8 ori la specialist, de 14 ori la fizioterapeut, de 5 ori la terapie alternativă şi de peste 2 ori la medicul de întreprindere, psihiatru şi psiholog.
PS. Cât de des întâlniţi astfel de pacienţi în practica de zi cu zi?
