Trăim într-o lume dominată de clasamente – ranking-uri – indicatori, reguli şi protocoale. Cu cât ne “civilizăm” mai mult cu atât trebuie să ne încadrăm sau să aspirăm să ne încadrăm în clasamente, unde dacă nu eşti menţionat aproape că nu “exişti”…

Unul dintre clasamentele mondiale este cel al universităţilor. Clasamentul Academic Mondial al Universităților (ARWU cunoscut şi sub numele de “Shanghai Ranking” de la numele universităţii care a conceput clasificarea, Shanghai Jiaotong University) se bazează pe criterii academice şi pe calitatea cercetării ştiinţifice. În afară de acest clasament mai există QS World University Rankings şi the Times Higher Education World University Rankings, dar ARWU este considerat cel mai obiectiv dintre toate.

Există şi numeroase critici la adresa acestui sistem de clasificare chiar din sânul organizaţiei. Astfel se consideră că performanţele unei universităţi nu pot măsurate “numeric” şi că unele criterii nu ar fi relevante. De asemenea sunt mai bine cotate universităţile care au Premii Nobel. Comsia EU şi unele state membre consideră ţările anglo-saxone puternic favorizate, mai mult de 95% din articolele ştiinţifice publicate sunt în limba engleză.

PS. Pentru alcătuirea ultimul clasament au fost întrebaţi peste 16.500 de universitari din toată lumea. Din primele 100 de universităţi 43 sunt din SUA cu locul întâi Universitatea din Harvard, urmată de Marea Britanie cu 9, Australia cu 6 şi la egalitate Japonia, Germania şi Ţările de Jos cu câte 5.
Universităţi olandeze din Leiden, Delft, Wageningen, Utrecht şi Amsterdam se află în top 100, dar nu în primele 50, rezultat considerat de secretarul de stat de resort destul de bun.