Razele rontgen (descoperite in 1895 si considerate la inceput inocente) au fost repede utilizate in scop terapeutic. Un student la medicina din Chicago, Emil Grubbe le-a folosit doua luni mai tarziu pentru a iradia o tumora de san la o femeie. Asa a inceput radioterapia, astazi devenita una dintre metodele de tratament ale tumorilor canceroase. Dupa numeroase experimente nu toate cu sfarsit fericit, J. Bergonie en L. Tribondeua au publicat in 1906 bazele radioterapiei. S-a constatat ca celulele tumorale ar fi mai sensibile la iradiere decat cele sanatoase si ca exista o corelatie intre doza de radiatii administrata si sansele de vindecare si/sau de reducere a tumorii precum si severitatea complicatiilor. In acelasi timp au fost observate si consecintele negative ale iradierii asupra tesuturilor sanatoase: inrosirea pielii, sangerari, infectii pulmonale, orbire, paralizii, gura uscata, tulburari de deglutitie, aparitia unui nou tip de cancer (de plaman, stomac, glanda tiroida), etc.

Radioterapia s-a perfectionat continuu si numai in Olanda este astazi folosita pentru tratamentul cancerului la mai mult de 65.000 de pacienti pe an. Conform specialistilor in domeniu, dintre acesti pacienti 1/3 ar fi mai bine tratati cu protonoterapie decat cu rontgenterapie.

Cea mai noua metoda de radioterapie este iradiarea cu protoni care pare sa fie mai eficienta si sa aiba mai putine complicatii.

Primele publicatii despre efectele terapeutice ale iradierii cu protoni accelerati au aparut in 1946 in urma observatiilor lui Robert Wilson, in timpul construirii unui accelerator de protoni la Universitatea din Harvard. Primul tratament folosind acesta tehnica a fost efectuat la Berkeley, USA, in 1954. Abia in ultimii zece ani protonoterapia a parasit laboratoarele de fizica atomica si a inceput sa fie folosita in tratamentul cancerului in din ce in ce mai multe clinici. In prezent exista in lume in jur de 28 de clinici, dintre care 8 sunt (planuit a fi sau deja) operationale in Europa (in Germania, Anglia, Franta, Italia, Suedia, Elvetia, Olanda).

Avantajele protonoterapiei comparativ cu cele ale rontgenterapiei sunt:

• obtinerea aceluiasi efect dar cu doza mai mica de radiatii, motiv pentru care este folosita in tumorile situate in vecinatatea organelor vitale sau ale tesuturilor sensibile (creier, maduva spinarii, nerv optic, etc)
• radiatia cu protoni nu-si pierde din ”forta” odata cu patrundera in tesuturi, la locul tinta (tesutul tumoral se poate afla la diferite adancimi) se obtine efectul maxim, comparativ cu rontgenterapia care-si pierde din doza pe masura ce inainteaza in tesuturi
• efectele secundare aupra tesuturilor sanatoase sunt mai reduse, mai ales la copii sip e termen lung (efectele secundare cu efect catastrofal sunt observate abia dupa 10-20 ani).

Cu toate acestea tehnica nu s-a raspandit cu repeziciune iar aspectele legate de apartenenta la big science mentin susceptibilitatea printre profesionistii si politicienii din sanatate. Motivele sunt in mare parte obiective:

• costurile ridicate: (-costul pentru a construi si echipa o astfel de clinica este in jur de 100 milioane de euro – personal permanent pentru o functionare optima: 25 de persoane supraspecializate – intr-o clinica de aceasta marime pot fi tratati in jur de 2000 de pacienti pe an – costul unui tratament este in jur de 40.000 euro) -chimioterapia costa in jur de 50.000 euro iar rontgenterapia in jur de 20.000 euro, si jumatate dintre pacientii cu cancer au nevoie de amandoua interventiile.
• putine studii publicate, cel mai adesea despre efectul asupra unor tumori rare si deci cu o cazuistica limitata, ceea ce a ingreunat stabilirea protcoalelor/standardelor de tratament.