Dacă ar fi să luăm ca atare textul Bibliei, primul transplant a fost făcut de la Adam, din coasta căruia s-ar fi născut Eva… O ilustraţie biblică din 1300 după Cristos nu lasă nici o îndoială; sfinţii medicilor şi farmaciştilor Cosmas şi Damian, transplantau cu succes (din voia Domnului) unui caucazian, un picior prelevat de la un decedat de culoare. În Evul Mediu erau la modă transplantele de urechi şi nasuri, pierdute de războinici în numeroasele conflicte armate. Se făcea reconstrucţia lor din frunze după care se acopereau cu piele…

Un moment important din istoria transplantului de organe a fost utilizarea tehnicii de sutură a vaselor de sânge în aşa fel încât să se restabilească fluxul sanguin, de Alexis Carrel care a primit în 1912 Premiul Nobel pentru Medicină.

Rinichiul este un organ vital şi frecvent transplantat. După numeroase experienţe nereuşite pe animale, descoperirea imunosupresivelor în anii ’60, a dus la îmbunătăţirea supravieţuirii. În 1936 s-a transplantat fără succes în Rusia un rinichi provenind de la un decedat şi abia în 1952 în Paris, Rene Kluss a efectuat folosind o tehnică ce se mai utilizează şi azi, un transplant cu de rinichi provenit de la un decedat prin ghilotinare. Un an mai târziu, tot un francez, Michon, a transplantat un rinichi (ce a funcţionat timp de 3 ani) de la mamă la fiu.

Cu două zile înainte de Crăciunul din 1954, Joseph Murray, J. Hartwell Harrison, John P. Merrill şi echipa lor au efectuat în spitalul Brigham din Boston (SUA) primul transplant reuşit de rinichi între doi gemeni identici, ceea ce elimina problemele de rejecţie. Primitorul a decedat la opt ani după transplant. În 1990 Dr Joseph Murray a primit împreună cu Dr E. Donall Thomas Premiul Nobel pentru Medicină şi fiziologie pentru contribuţia la perfecţionarea tehnicilor de transplant de celule şi organe. Dr E. Donall a efectuat primul transplant de măduvă acum 50 de ani pe gemeni identici şi a contribuit la perfecţionarea acestei metode folosită în tratamentul leucemiei.

Rejecţia transplantului de rinichi se produce în primele 60 de zile în proporţie de 10-20% şi de obicei este necesară doar ajustarea tratamentului cu imunosupresive. Cel mai în vârstă pacient căruia i s-a transplantat un rinichi a avut 75 de ani. La această vârstă supravieţuirea poate fi de câţiva ani. Supravieţuirea după un transplant este din ce în ce mai lungă, în prezent recordul îl deţine un american ce a primit un rinichi la vârsta de 15 ani şi a supravieţuit timp de 40 de ani.

PS. Luna trecută a decedat la vârsta de 93 de ani, într-un spital din Boston, Dr Joseph Murray, în urma unui accident vascular cerebral. Cu numai câteva săptămâni înainte decedase în Seattle, colegul cu care a primit Premiul Nobel pentru Medicină, E Donall, pionierul transplantului de măduvă.