Prima “visiting nurse”, Phoebe, a fost trimisă de Sf. Paul la Roma să aibă grijă de bărbaţii şi femeile în suferinţă (menţiune din textele antice). Nursingul reprezintă ştiinţa şi arta îngrijirii individului sănătos şi bolnav în comunitate sau în oricare instituţie medico-sanitară, respectând nevoile biologice, psihologice şi sociale ale acestuia cu scopul de a restabili sau întreţine starea de sănătate şi calitatea vieţii. De-a lungul timpului călugăriţele/surorile şi militarii au acordat acest tip se servicii populaţiei.
Bazele nursingului modern îşi au originea în timpul Războiului din Crimeea (octombrie 1853-februarie 1856) dintre Imperiul Rus şi alianţa formată din Imperiul Francez, cel Otoman, Regatul Unit al Marii Britanii şi Regatul Sardiniei. Pentru prima oară în istorie un război a fost fotografiat şi publicul a fost informat zilnic şi “live” prin telegraf de corespondenţii de presă despre desfăşurarea acestui conflict cunoscut prin numeroase erori tactice şi logistice de ambele părţi.
Corespondenţii de război britanici au scris pe larg despre tratamentul nesatisfăcător al rănilor şi despre excelenta îngrijire acordată de Florence Nightingale şi colegele ei în condiţii dificile, inclusiv climaterice. Atunci s-au introdus metode noi de îngrijire ce se regăsesc azi în nursingul modern.
Tot în timpul acestui război s-a dezvoltat rapid medicina militară, în special cea rusă şi s-a emancipat chirurgia militară prin utilizarea metodelor de triaj, a anestezicelor, plasturilor şi a noi metode de amputaţie.
Astăzi, oriunde în lume, nu se mai concepe un sistem de sănătate modern fără implicarea nursei ce cunoaşte numeroase specializări şi este considerată pe jumătate doctor.
Cu toate acestea în România, nursingul este controversat. Din 1990 se studiază conceptul de nursing (în curricula asistentului medical generalist care este conformă cu standardele internaţionale) şi absolvenţii pot obţine competenţe pentru îngrijiri nursing. Dar în practica clinică conceptul nu se aplică. Încă nu există bază legală care să stipuleze profesia de nursă ca autonomă cu respectarea celor 4 roluri – promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor, curativ şi de recuperare – şi nu există documente potrivite privind planul de îngrijire al pacienţilor.
PS. În acest context, apariţia în acest an a celei de-a doua ediţii a cărţii “Elemente de nursing geriatric” este un eveniment şi un semnal ca profesioniştii din sănătate sunt cu un pas înaintea politicienilor. Autorii, doctorii Constantin Bogdan, Ana Capisizu şi Şerban Stoianovici sunt experţi într-un domeniu din ce mai actual în contextul îmbătrânirii populaţiei şi creşterii nevoie de îngrijire, aspecte subliniate în introducere. După trecerea în revistă a elementelor de bază ale patologiei geriatrice (incontinenţa, căderile, depresia, demenţele, dar şi abuzul şi dependenţa, etc), autorii prezintă ţintit ceea ce trebuie ştiut despre nevoile persoanelor în vârstă. La sfârşit există o culegere de anexe extrem de utile în practica geriatrică curentă. Cartea se recomandă de la sine şi prezintă de o manieră completă şi integrată “piramida nevoilor” persoanelor în vârstă fragile, adică suferinde, cu afecţiuni multiple, (semi) dependenţe, aflate nu departe sau la sfârşitul existenţei.
