În 1704 medicul şi anatomistul italian Antonio Maria Valsalva descria în “De aure humana” manevra ce îi poartă şi astăzi numele: manevra Vlasalva. Această tehnică permite echilibrarea presiunii dintre urechea externă şi medie prin expir forţat cu gura şi căile aeriene respiratorii închise. Dacă la început manevra a fost gândită şi folosită pentru eliminarea după paracenteză a lichidului/puroiului din ureche, mai târziu tehnica a fost modificată şi folosită ca test cardiac.
În standarde, manevra Valsalva este prima intervenţia de urgenţă recomandată pentru tratamentul tahicardiei supraventriculare (TSV). Rtata de succes este de 5-20%. În lipsa rezultatului, se poate încerca cardiovesia (cu o rată la fel de mică de succes, între 5-20%). Următorul pas este administrarea de adenozină intravenos (asociată cu efecte secundare remarcabile, descrise de pacienţi ca senzaţie de moarte iminentă).
Se mai poate încerca cresterea refuxului venos şi stiumlarea vagală prin poziţionarea pacientului culcat pe spate, cu braţele întinse în supinaţie şi picioarele ridicate; este o metodă simplă, sigură şi cost-efectivă.
Cercetătorii de la Departamentul de urgenţă de la Spitalului din Exter (UK) au efectuat un studiu randomizat controlat (*) pentru a evalua dacă aplicarea manevrei Valsava modificată este mai eficientă în tratamentul TSV în comparaţie cu manevra clasică. În ambele cazuri presiunea la care s-a efectuat manevra a fost aceeaşi, de 40 mmHg. Această presiune se poate obţine şi prin insuflarea aerului într-o seringă goală de 10 ml.
Manevra modificată constă în ridicarea picioarelor la 45 de grade, după efectuare manevrei clasice. Rezultatele au fost încurajatoare şi aplicarea manevrei Valsalva modificată a oprit tahicardia supraventriculară în 50% din cazuri, ceea ce a îndreptăţit cercetătorii să o recomande de acum înainte în locul celei clasice. Mai mult, ei sunt de părere că după primul episod, pacienţii pot fi instruiţi să o folosească în caz de recidivă.
(*) studiul menţionat şi o demonstraţie video, la acest link.
