Dreptul la ingrijire medicala al detinutilor nu ar trebui sa fie diferit de a celorlalti membri ai societatii. Cu toate acestea chiar si in tarile cu o indelungata traditie democratica, bogate si cu sisteme sanitare performante, exista mari diferente intre ingrijirea medicala din interiorul si din afara inchisorii, ceea ce poate avea consecinte asupra sanatatii fostilor detinuti.
La nivel european sunt in vigoare numeroase documente internationale care reglemeteaza dreptul la asistenta medicala a persoanelor cu regim de detentie, cum ar fi Standard Minimum Rules for the Treatment of Prisoners si European Prison Rules.
Un recent raport al inspectiei sanitare olandeze a relevat multiple carente la nivelul asistentei medicale acordate arestatilor din celulele politiei, detinutilor imigranti si de drept comun, delicventilor minori. Pentru anumite grupuri aflate in dententie, cum ar fi gravidele, handicapatii mintali, dependentii, traumatizatii psihici –azilantii-, care ar avea nevoie de ingrijire specializata, ingrijirea medicala acordata in prezent este insuficienta.
Astfel, exista probleme organizatorice (personal calificat insuficient, continuitatea ingrijirilor si a asistentei in afara orelor de program nu este intotdeauna asigurata, sa.) si calitative (nerespectarea standardelor, onorarea de retete nesemnate de medic, distribuirea de medicamente fara avizul medicului, raportarea sumara in dosarele medicale, temporizarea acordarii asistentei medicale, igiena necorespunzatoare, sa.).
Cele mai multe acuze in randul detinutilor sunt de natura psihosociala, 4 din 5 detinuti de sex masculin au o afectiune psihica (depresie, tulburari sexuale, autism, tulburari de personalitate, sindroame posttraumatice, sa) inclusiv dependenta de diferite substante.
PS: Odata cu scaderea criminalitatii unele puscarii olandeze au fost nevoite sa-si inchida portile, dar se pare ca nu pentru mult timp. Ele au fost inchiriate (fenomen deocamdata unic in Europa!) de catre statul belgian pentru suma de 30 milioane de euro pe an. Incepand de la anul, 500 de detinuti begieni isi vor efectua pedeaspsa in inchisori olandeze, cunoscute ca fiind cele mai confortabile, cu cel mai uman regim de detentie si cel mai eficient sistem de reintegrare din lume. Din pacate pentru detinuti directorul inchisorii va fi olandez dar persoanlul de paza va fi belgian, la fel ca si regimul de detentie. Despre cine va asigura ingrijirea medicala, inca nu am putut gasi informatii.
In schimb, am gasit cateva sfaturi de urmat pentru profesionistii din sanatate care au de a face cu (fosti)detinuti:
- solicitati unui pacient fost detinut informatii despre istoria medicala pe timpul detentiei;
- pastrati contactul cu un pacient care a primit o pedeapsa cu privare de libertate si trimiteti informatiile medicale relevate serviciului medical al inchisorii, chiar daca nu v-au fost solicitate;
- acceptati paza (gardianul insotitor) in timpul efectuarii examenelor, tratamentelor, pe timpul internarii, fara sa uitati ca si detinutul are drepul la intimitate; astfel acestia nu trebuie acceptati in timpul convorbirii cu detinutul;
- refuzati sa trasmiteti informatii medicale despre un detinut unui gardian; acceptati sa trasmiteti aceste informatii serviciului medical numai dupa ce pacientul si-a dat acordul;
- preluati personal apelurile telefonice din partea personalului inchisorii si nu le lasati pe mina asistentilor;
- fiti alerti in caz de deces, deoarece mai ales in inchisoare, tinerii, in mod obijnuit, nu prea decedeaza din cauze naturale;
- nu uitati, mai ales daca sunteti psihiatru, sa acordati acelasi tip de ingrijire ca si pentru pacientii din afara, mai ales daca detinutul se afla intr-o celula cu regim de izolare;
- raportati imprejurarile suspecte, pedepsirea prin neacordara ingrijirilor si detentia nejustificata in circumstante dificile.
Din experienţa personală privitoare la consultaţiile psihiatrice ce îmi sunt solicitate să le acord persoanelor condamnate pentru fapte penale.
Consultaţia ambulatorie nu se efectuează în mediul penitenciar ci în afara acestuia. In instituţiile ambulatorii publice civile. Chiar dacă sunt cu 1-3 zile anterior anunţate, ele interferează cu consultaţiile deja programate la pacienţii obişnuiţi. Faptul perturbă activitatea cabinetului mai ales că deţinutul(a) este însoţit de asistentul medical de penitenciar şi de cel puţin un gardian îmbrăcat în uniformă si purtând armă la vedere. Mulţi dintre pacienţii aflaţi în sala de aşteptare sunt afectaţi psihologic de această situaţie. In astfel de condiţii de organizare nu se pot respecta drepturile deţinuţilor privitor la confidenţialitatea relatărilor acestora, dar nici securitatea noastră a personalului medical nu ar putea fi asigurată în absenţa unei paze calificate. Nu trebuie totuşi uitat că ne aflăm de cele mai multe ori în faţa unor psihopaţi antisociali, traficanţi de droguri, pedofili, excroci şi uneori chiar criminali în serie, nicidecum în faţa unor cetăţeni inocenţi şi binevoitori.
Privitor la drepturile acestora din perioada de detenţie, am constatat că aceştia par a avea astazi uneori mai multe drepturi decât oamenii oneşti. Poartă haine civile dichisite, femeile se coafează şi îşi fac manichiura. Pot primi chiar pensie de boală în interiorul penitenciarului; pentru diagnostice precum “Tulburare de personalitate polimorfă”. Durata de detenţie pentru crimă este frecvent scurtată chiar la jumătate şi după ce sunt eliberaţi primesc pensii de boală şi chiar ajutoare de handicap. Da aţi citit bine! O prevedere din legislaţia ANPH conferă drepturi speciale persoanelor cu tulburare de personalitate antisocială, ajutoare financiare, scutiri de impozite, medicamente cu gratuitate şi chiar drept la însoţitor. Să fie această recompensare pentru săvârşirea de crime de omor calea cea mai adecvată pentru prevenţia recidivelor unor astfel de fapte penale?
Voi relata cazul unui bărbat care mi-a fost “plasat” în urmă cu 4 ani după eliberarea sa din mediul penitenciar, pentru îngrijire psihiatrică. La primul omor fusese declarat fără discernământ şi fusese plasat într-un spital de psihiatrie. Art 114CP. După circa un an şi jumătate fusese schimbată încadrarea din 114 în 113CP; ceea ce înseamnă tratament ambulator. La nici un an interval de la schimbarea încadrării juridice săvârşeşte a doua crimă. Primeşte de această dată 25 de ani de detenţie, din care efectuează 12. Este eliberat şi se repartizează cazul iar psihiatriei. Sunt obligat să îl pensionez de invaliditate. Nu trece un an şi comite cea de a treia crimă. Din arestul preventiv îmi scrie o scrisoare prin care îmi solicita să îl ajut în obţinerea unui diagnostic psihiatric mai grav pentru a avea circumstanţe atenuante şi a i se diminua ultima pedeapsă. Vă las pe dvs. să meditaţi la raportul dintre câte drepturi acordăm acestor persoane. Până unde trebuie să meargă medicalizarea psihiatriatică a unor astfel de fapte şi cât de severă trebuie să fie pedepsirea lor?
Cu stimă
Mircea Drăgan