De la efectuarea primelor implante cohleare în anii ’70 în USA de către House au mai trecut câţiva ani buni până acest fel de proteză a fost considerat ca fiind singurul mijloc ce ar permite celor ce şi-au pierdut complet auzul să poată auzi câte ceva. Se afirmă că cei cu implant cohlear ar auzi chiar mai bine decât o persoană cu scăderea acuităţii auditive ce are o proteză auditivă obişnuită.

Alessandro Voltă a fost cel care a descoperit în 1790 ca stimularea electrică a sistemului auditiv poate îmbunătăţi calitatea sunetelor recepţionate după ce şi-a plasat pe ureche electrozi conectaţi la un curent de 50 volţi. Cu ajutorul acestora el a putut auzi un fel de sunete ca cele făcute de clocotul “unei supe îngroşate”. Dar prima stimulare directă a nervului auditiv a fost efectuată în 1957 de către un algerian, inginer, şi un francez, medic ORL-ist pe un pacient de 50 de ani care îşi pierduse complet auzul în urma unie operaţii nereuşite de colesteatom. Experimentele celor doi au stat la baza producerii primelor implante cohleare de către House şi aşa s-a ajuns la formă de astăzi a acestor dispozitive auditive.

Implantul cohlear este o proteză semi-implantabilă chirurgical, un dispozitiv electronic care prezintă o parte implantabila la nivelul mastoidei şi o parte localizată în exterior care este alcătuit din:

• Microfon: fixat retroauricular, captează sunetele şi le transmite procesorului vocal
• Procesor vocal: purtat ca o proteză auditivă retroauriculara de obicei, este un mic computer portabil, care realizează codificarea sunetelor în impulsuri electrice
• Implantul propriu-zis: componenta internă introdusă sub piele şi portelectrodul plasat în cohlee.

Microfonul captează sunetele, le transmite procesorului vocal care le codifica în impulsuri electrice; semnalul auditiv codificat este transmis la implantul aflat în contact cu nervul auditiv, care este stimulat direct de impulsurile electrice descărcate la nivelul electrozilor intracohleari. Prin nervul auditiv, mesajul auditiv sub formă de sunet, este transmis la creier.

Conform studiilor foarte multe persoane cu probleme auditive nu sunt conştiente de avantajele acestei metode. Cel mai mare beneficiu l-ar avea copii născuţi cu surditate care pot fi astfel ajutaţi de logopezi să înveţe limbă vorbită. Vârsta înaintată nu mai este o contraindicaţie iar o asemenea proteză poate îmbunătăţi simţitor calitatea vieţii, a comunicării şi preveni izolarea socială a vârstnicilor. În toată lumea sunt în acest moment în jur de 200.000 de persoane cu implant cohlear dintre care în jur de 3000 în Olanda unde există opt centre care efectuează în jur de 450 de implante pe an. Costul numai al protezei este de 20.000 euro.

PS. Una dintre discuţiile referitor la acest tip de implant este dacă să fie uni- sau bilateral şi în ce măsură costurile sunt suportate de către casa de asigurări medicale. În comparaţie cu alte ţări casele de asigurări olandeze rambursează doar costurile unui implantat unilateral… deoarece, conform studiilor evidence-based… încă nu a fost dovedită efectivitatea unui implant bilateral.