Prima versiune a Internaţional Classification of Headache Disorders (ICHD) a fost publicată de Internaţional Headache Society în 1988, iar ultima, ICHD-2 în 2004. OMS a considerat-o clasificarea oficială a “durerilor de cap” şi a introdus-o din 1992, în ICD-10.

Odată cu diversificarea antialgicelor şi creşterea consumului cu sau fără reţetă de la medic, au apărut două noi fenomene şi anume durerea de cap dependenta de antialgice şi consumul excesiv.

Incidenta durerii de cap provocată de medicamentele prescrise împotriva ei, este puţin cunoscută. Din studiile tip cohorta se poate spune că riscul de a avea durere de cap cronica este mai ridicat la persoanele care folosesc zilnic analgetice timp de cel puţin o lună şi în special la cei cu migrene. După ICHD-2, definită consumului excesiv de analgetice este:

• Întrebuinţarea, cel puţin 10 zile pe lună, timp de 3 luni a unuia sau mai multor medicamente împotriva durerii de cap: ergotamina, triptane, analgetice opiode sau combinaţii de analgetice, paracetamol sau NSAID în combinaţie cu analgetice opioide sau cofeină;
• Întrebuinţarea timp de cel puţin 15 zile pe lună a unui analgetic simplu (paracetamol sau NSAID) singur sau în combinaţie cu ergotamina, triptane, sau analgetice opioide.

După aceeaşi clasificare, definiţia durerii de cap dependente de medicamente este: prezenţa durerii de cap mai mult de 15 zile pe lună la pacienţii care întrebuinţează excesiv (vezi definiţiile de mai sus) medicaţie împotriva durerii de cap, intensificarea durerii de cap în timpul întrebuinţării acestei medicaţii şi reducerea durerii de cap până la nivelul de la debut, la două luni de la reducerea medicaţiei excesive.

Diagnosticul durerii de cap provocată de medicamente prescrise pentru a o diminua se stabileşte pe baza acuzelor, a medicaţiei întrebuinţate şi a “jurnalului durerii de cap ţinut de pacient”. Prevenirea acestui tip de durere de cap este în primul rând informarea corectă a pacientului despre riscurile întrebuinţării excesive şi prescrierea riguroasă. Cea mai bună metodă de tratament este stoparea abruptă a medicaţiei cauzatoare de durere de cap (pentru care există azi protocoale) şi, bazat pe experienţă practică a neurologilor, întrebuinţarea în cazurile severe a altor medicamente pentru a o ameliora, cum ar fi amitriptilina, naproxenul, clorpromazina, unele antiepileptice. Tratamentul de succes al simptomelor de sevraj este deosebit de important în susţinerea motivaţiei pacientului de a consuma mai puţine medicamente împotriva durerii de cap. Cu atât mai mult cu cât şansă de recidivă în cazul acestor pacienţi este destul de mare şi conform unui studiu olandez în rândul medicilor de familie ar fi de peste 40% în primul an.

PS. În mod paradoxal, utilizarea excesivă a medicaţiei împotriva durerii de cap o poate agrava ceea ce este uneori greu de explicat pacienţilor. O durere de cap care poate da la rândul ei dureri de cap… medicilor.