Primele “operaţii” ca tratament al hipertensiunii arteriale (HTA) au fost efectuate în secolul trecut înainte de apariţia medicamentelor antihipertensive. Metoda a fost inspirată din experimentele pe animale care au arătat că secţionarea nervilor simpatici “renali” reduce tensiunea arterială. Dar ea a fost repede abandonată din cauza complicaţiilor frecvente şi a progreselor în tratamentul medicamentos al HTA.

Din 2010 denervaţia renala a fost reconsiderata că metodă de tratament al HTA rezistente la tratamentul clasic. Metodă s-a îmbunătăţit considerabil şi în prezent se utilizează cu succes denervaţia renala percutanată endovasculară prin care se efectuează ablaţia electrică a nervilor printr-un cateter introdus în arterele renale. Prin acest cateter se emite o energie de aproximativ 8 waţi (echivalentul unei lămpi de buzunar) care străbate peretele arterial şi anihilează activitatea nervilor simpatici renali. Tratamentul durează în jur de o oră, efectul lui – scăderea tensiunii arteriale – se instalează după câteva săptămâni şi durează cel puţin un an. Încă nu există dovezi că această metodă ar cauza stenoza sau anevrismul arterei renale.

Această metodă este indicată la pacienţii cu:

• HTA cu minimă peste 160 mmHg, care întrebuinţează cel puţin 3 medicamente antihipertensive dintre care un diuretic;
• Cu maximă peste 160 mmHg care nu pot utiliza medicaţie antihipertensiva din cauza efectelor lor secundare.

Tehnica este deocamdată contraindicata la copii, gravide şi persoane cu diabet zaharat de tip 1 sau pacienţi cu HTA a cărei cauza poate fi şi altfel tratată. Eficienţa pe termen scurt a acestei metode în tratamentul HTA a fost demonstrată la 13 % dintre persoane prin studii randomizate multicentrice efectuate în Australia, Germania, Olanda. Despre efectivitatea ei pe termen lung încă nu se poate afirma nimic cu certitudine.