Termenul de e-health este în uz din ultimii ani ai secolului trecut şi se referă la multitudinea de servicii electronice/digitale folosite în sănătate.

Astfel, e-health cuprinde: dosarele electronice, telemedicina (tele-diagnostic, tele-consultatie, tele-chirurgie, tele-monitorizare, tele-consiliere…), îngrijirea virtuală/monitorizarea pacienţilor de la distanţă, sisteme de informare a pacienţilor, sisteme de management sanitar, etc. Pentru a se descurca în noianul de informaţii şi de sisteme, s-au elaborat ghiduri atât pentru pacienţi cât şi pentru profesioniştii din sănătate. E-health s-a dezvoltat cu precădere în ţările cu teritorii întinse, zone mai puţin accesibile şi distanţe mari până la centre de asistenţă specializată (Canada, USA). Dar şi în ţările vest-europene, unde profesioniştii şi populaţia folosesc pe scară largă serviciile de internet şi telefonie mobilă, implementarea e-health sub toate formele este în plin avânt.

Una dintre formele de e-health este consultaţia prin e-mail. Deşi este un mijloc rapid şi eficient de comunicare între profesioniştii din sănătate şi pacienţi, există deocamdată reticenţe mai ales din partea profesioniştilor. Consultaţia prin e-mail nu este acceptată în toate sistemele de sănătate, din cauza dificultăţilor de securizare a informaţiilor şi a “prejudecăţii” că este “impersonală”, se exclud elemente de comunicare verbală şi nonverbală. În unele sisteme de sănătate consultaţia prin e-mail este remunerată.

Contactul face-to-face dintre medic (sau alt profesionist) şi pacient nu este întotdeauna necesar. Acest lucru a fost dovedit mai ales de succesul înregistrat în asistenţa psihiatrică, a pacienţilor cu diabet zaharat, boala Parkinson, HIV sau dizabilităţi. Pacienţii adresează în special întrebări ţintite despre medicamente, planul de îngrijire şi tratament, noi metode terapeutice, sau doresc pur şi simplu “să-şi descarce sufletul” fără să fie “văzuţi”…

PS. Am lucrat într-o policlinică de psihiatrie unde consultaţia prin e-mail era permisă şi folosită cu bune rezultate în consilierea persoanelor depresive, cu dependenţa de droguri şi alte substanţe. Dacă vă gândiţi la pacienţii dumneavoastră, câte adrese de e-mail cunoaşteţi şi câte dintre ele le folosiţi pentru a comunica cu ei?