Aproximativ 2% din populaţie are un anevrism intracranian şi cei mai mulţi nu au cunoştinţă de acest fapt. Dar odată constatat, persoana, dar şi profesioniştii din sănătate, se confruntă cu o dilemă: dacă şi care măsuri de prevenţie ar trebui luate pentru a preveni ruptura?

Cea mai de temută complicaţie a anevrismului cerebral este ruptura care provoacă hemoragia subarahnoidiana. După o lună decedează 1/2 dintre pacienţii cu ruptură de anevrism fie din cauza hemoragiei fie din cauza altor complicaţii produse de sângerare. Dintre cei care supravieţuiesc după o lună, o persoană din trei are nevoie de ajutor pentru desfăşurarea activităţilor zilnice şi se confruntă cu scăderea marcată a calităţii vieţii.

Odată depistat anevrismul, pentru prevenirea unei rupturi, el se poate “închide” prin intervenţie neurochirugicală, de exemplu cu ajutorul unei spirale (‘detachable coils’), tratament nu lipsit de complicaţii.

Şansa de ruptură este greu de stabilit şi depinde în primul rând de mărimea (riscul anual de ruptură la un diametru < 10mm este de 0,7), locul şi tipul anevrismului (cele de a. vertebrala sau a. bazila au un risc mai mare decât cele de a. carotida şi ramurile ei). Alţi factori de risc sunt vârsta, sexul, hipertensiunea arterială, efortul fizic, fumatul, stresul emoţional, s.a.

Studii recente s-au axat pe factorii de risc legaţi de stilul de viaţă. Astfel, consumul de cafea şi exerciţiul fizic exagerat se numără printre cei mai importanţi factori de risc pentru hemoragia subarahnoidiana la persoanele cu anevrism.