Poate fi folosită imprimanta multidimensională la fabricarea de materiale biologice, de exemplu organe pentru transplant? Până acum s-au creat folosind tehnologia imprimării în 3D doar replici, cele mai multe oase. Astfel, au fost create vertebre din praf de titan şi diferite implanturi folosite în reconstrucţia facială. Chirurgii au posibilitatea să creeze folosind această tehnologie, replici ale organelor sau ţesuturilor ce trebuie transplantate sau reconstruite. În acest fel ei pot înţelege mai bine structura lor şi aprecia mai bine dimensiunile şi ajustările ce ar trebui făcute. Se mai pot “printa” dinţi, vase sanguine, stenturi personalizate, urechi, nasuri, faciesuri, proteze de tot felul… Imprimarea în 3D a unui organ este costisitoare ca timp, poate dura şi câteva zile, în funcţie de mărimea acestuia şi bani, o biocopie de organ costa între ¼ şi ½ milioane de dolari.

În prezent se lucrează la perfecţionarea tehnicii de reproducere de organe şi ţesuturi folosind celule embrionare stem, tehnică numită “bioprinting”. Până acum s-au “printat” mici porţiuni de ţesut folosind “biocerneala”, o soluţie cu celule embrionare stem umane. Pilea, osul, cartilaje şi tendoane sunt în principiu uşor de reprodus folosind “cartuşe” încărcate cu celule stem. Mai complexă este printarea de organe. Ficatul, care are o structură relativ simplă se pretează cel mai uşor să fie replicat prin această tehnică.

Imprimarea în 3D de organe şi ţesuturi va duce în timp la scăderea şi/sau eliminarea donării de organe şi a experimentelor medicale pe animale şi om.

PS. Pentru cei care doresc să se iniţieze în această tehnică, inclusiv studenţii la medicină din ultimii ani, s-a pus la punct un masterat/doctorat prin colaborarea dintre universităţi din Germania, Australia şi Olanda. Mai multe despre acest masterat găsiti aici.