Titlul PhD (abrevierea de la Doctor of Philosophy) este astăzi în mai toate ţările un grad academic atribuit de universităţi pentru merite ştiinţifice într-un anumit domeniu. În Europa termenul “philosophy” (filozofie) a fost utilizat pentru a îngloba mai multe discipline, altele decât teologie, justiţie şi medicină.

În ţările membre OCDE (Organisation for Economic Co-operation and Development) numărul doctoratelor a crescut în 20 de ani (1998-2008) cu 40% şi încă nu există semne de reducere. Cel mai mare producător de doctoranzi din lume rămâne China, cu peste 50.000 pe an, care a întrecut deja Satele Unite ale Americii.

Germania este cel mai mare producător de PhD din Europa, cu 7000 de doctori din 2005 şi până la apariţia acestei analize din revista Nature (*). Cei mai mulţi dintre ei se pot angaja cu uşurinţă, în jur de 60% rămân pe poziţii universitare şi restul se angajează în alte unităţi de cercetare din industrie.

În Polonia, la fel ca în majoritatea ţărilor est-europene (cu excepţia Ungariei, care o înregistrată o scădere), numărul de doctoranzi a crescut simţitor după anii ’90. Cei mai mulţi doctorii în ştiinţe îşi găsesc cu uşurinţă un loc e muncă şi numai 3% dintre ei sunt şomeri.

Întrebarea care se pune în faţa avalanşei mondiale de “doctori” este “cât valorează acest titlu”, cât de “satisfăcuţi” şi cu cât mai “bogaţi” sunt “doctorii în ştiinţe” (ce câştig le aduce acest titlu)? Un răspuns la această întrebare este ilustrat sugestiv şi comparativ în posterul de mai jos.

PS. Referitor la doctorate şi utilitatea lor tendinţa actuală este de a reduce numărul de doctoranzi şi de a avea doctori în ştiinţe adevăraţi (nu “vânători” de titluri!) care să promoveze teme de cercetare ce se pot pune în practică şi nu ca să se prăfuiască pe rafturile bibliotecilor. Deoarece în viitorii doctori în ştiinţe societatea investeşte destule fonduri, după absolvire se aşteaptă ca ei şi să fie utili şi să se angajeze în unităţi de învăţământ şi cercetare unde să pună în practică ceea ce au învăţat şi să vină cu inovaţii. Altfel, susţin experţii, se face risipă de fonduri care ar putea fi altfel învestite iar semnificaţia titlului de “doctor” va continua să se demonetizeze.

(*) David Cyranoski, Natasha Gilbert, Heidi Ledford, Anjali Nayar and Mohammed Yahia. The PhD factory. 276 |NATURE | VOL 472 | 21 APRIL 2011.