Anuntarea hotararii MS de a prelungi programul de lucru al medicilor din spitale la 8 ore pe zi a starnit comentarii. Masura este perceputa ca nejustificata, luata ”ca sa ne aliniem la standardele UE”, fara o consultare prealabila cu asociatiile profesionale, fara a tine cont de realitatile din sistem si ”va pune in pericol veniturile medicilor” si ”continuitatea asistentei medicale”.
Una dintre resursele cele mai ”sensibile” (si costisitoare) din asistenta medicala este programul de lucru al medicilor din spitale. Numarul de ore pe zi petrecute de medic intr-un spital este poate mai putin important, ce activitati desfasoara el in tot acest timp si cu ce rezultat, sunt de fapt esenta calitatii actului medical si a unui management performant. Felul in care este programata agenda unui medic astfel incat sa corespunda criteriilor de performanta (de ex: cat mai putine erori), de siguranta si de satisfactie profesionala este faptul care preocupa managerii din spitale. Introducerea ”combinatiilor de diagnostic si tratament” a influentat structura programului de activitate si a permis managerilor sa cunatifice cat de efectiv este medicul si cat timp in mod direct sau indirect este alocat pacientului in timpul unui act medical. Costurile din spitale au crescut enorm motiv pentru care spitalele, peste tot in lume, si-au privatizat/modernizat/divesificat sau stopat anumite servicii, au trecut in administratia primariilor, ofera programe de educatie medicala initiala si continua pentru profesionistii din sanatate, participa in retelele de ingrijire ale bolilor conice, dezvolta proiecte de cercetar si de management inovativ, isi programeaza serviciile in functie de necesitatile locale/regionale si in conlucrare cu asistenta primara, asociatiile de pacienti, casele de asigurari, etc.
Timp de cinci ani am lucrat intr-un spital olandez. Programul de lucru al unui medic este calculat in ore pe saptamana si pe zi, si se negociaza la angajare, inclusiv modul in care vor fi platite orele suplimentare sau garzile (in timp liber si/sau bani). Cei mai multi medici lucreaza part-time (adica mai putin de 5 zile pe saptamana, plus garzi) iar cele mai multe contracte sunt pe durata determinata (cateva luni sau ani). Programul zilnic este de obicei de 8 ore (timp efectiv de lucru) la care se adauga 30 minute pauza (in conformitate cu legislatia olandeza: dupa 5 ore de lucru neintrerupt, pauza de ½ ora este obligatorie). Programul de lucru este respectat cu strictete, incepe de obicei intre 8.30/9.00 pana la 17/17.30 dupa care intra in functiune , pana a doua zi, serviciul de garda (cu prezenta in spital sau la domiciliu). Medicii pot lucra si 4-5-6-7 sau 9 ore pe zi, in functie de necesitatile institutiei si de profilul ei ”productiv”, dar aceasta nu constituie regula. (Din experienta personala: nu recomand celor din spitale programul zilnic de mai putin de 8 ore pe zi, uneori zilele de lucru scurte sunt mai stresante decat cele normale, mai ales pentru cei care au un program incarcat si sunt de garda pe timpul zilei).
Fiecare medic are o agenda riguros planificata cu activitati zilnice, saptamanale sau anuale, cum ar fi: vizita la patul bolnavului -pentru pacientii netransportabili- (nu exista contra-vizita!), consultatii la cabinet, garda de zi/din timpul saptamanii dupa orele de program/din weekend, raport de garda, consiliere interdisciplinara in afara si in interiorul institutiei, activitati legate de invatamant (supravegherea unui rezident, doctorand, stagiar, etc), documentare, proiecte, comisii, referate, sedinte de lucru cu nursele/seful de sectie/colegi/ farmacist/laborant/conducerea spitalului…., intilnire cu reprezentantii firmelor farmaceutice, participare la cursuri de EMC/ziua echipei/receptia de Craciun, Anul Nou, etc, evaluarea proprieie functionari cu managerul, etc. Profilul agendei este discutat intre medici/manageri/sefii de sectie iar programarea este facuta de catre secretare. Programul de lucru si agenda medicilor sunt de obicei ”la vedere” (digital, pe intranet) pentru ceilalti angajati. ”Timp mort”, adica neplanificat in agenda unui medic sau absente nejustificate de la program, nu prea exista si sunt considerate incompetenta manageriala.
Sunt putini medici salariati care lucreaza dupa orele de program “in privat”, legislatia muncii nu incurajeaza acest lucru iar impozitarea veniturilor este insemnata, astfel ca devine nerentabil. Medicul are obligatia sa informeze institutia unde lucreaza daca mai depune si alte activitati platite in afara orelor de program, cunatumul total al orelor lucrate pe saptamana trebuie sa se incadreze in anumite limite astfel incat sa previna burn-out-ul profesional si/sau disfunctionarea.
NB: Nu cred ca durata de 8 ore a programului ar trebui sa-i sperie pe medicii romani ci ceea ce vor trebui sa faca in tot acest timp astfel incat sa-si justifice (conform normelor UE) in mod obiectiv si eficient salariul (indiferent de cuantum) si sa obtina satisfactia pacientilor. Planificarea eficienta a agendei s-ar putea sa fie urmatoarea masura impopulara (dar fireasca) a MS privitor la programul medicilor salariati din asistenta de stat.
In Olanda sunt asistente medicale care au salariul de incadrare mai mare decat al medicilor (de ala net, nu mai vorbesc)? In scumpa tarisoara romaneasca, da, din pacate… Nu timpul asta de 8-9 ore e problema, ci cum esti platit in comparatie cu restul lumii.
Ma uimiti, stimata doamna! Cum adica sa-mi justific eficient salariul indiferent de cuantum? Contravaloarea reala a salariului meu ridicol este justificata (atat ca efort profesional, fizic si psihic cat si ca rezultat-sau, cum va place sa spuneti, “satisfactia pacientilor”) in maximum doua interventii chirurgicale. Restul muncii mele trebuie considerat un fel de apostolat? Acele vremuri au trecut. Acum, in era moderna contemporana, nu exista eficienta medicala fara retributii pe masura. Toate statele civilizate din lume au inteles asta, o stiti bine. Mai mult decat atat, petrecem cu totii, ma refer la chirurgii din Romania, mult mai multe ore pe zi in spital, neplatite, decat cele opt care presupuneti ca ne-ar speria. Cu tot respectul, se pare ca realitatile sistemului sanitar romanesc va scapa. Este de inteles atat timp cat munciti si locuiti intr-o tara bine organizata, cu guvernanti ce respecta munca si, in special, munca inalt calificata. Dar, inainte da a oferi sfaturi si mici dojene, este de dorit sa fi inteles complexitatea situatiei pe care va oferiti sa o corijati. In speranta ca cititi opiniile celor care va viziteaza blog-ul, mi-ar face placere un raspuns din partea dumneavoastra.
Stimate Lucian,
Citesc cu interes si apreciez comentariile vizitatorilor chiar daca sunt critice.
Comentariul nu ma uimeste, ma asteptam, am indraznit sa atac un subiect delicat. Admit ca situatia de acolo este alta (o numiti ”extrem de complexa”), ca medicii sunt prost platiti, ca fac mult mai mult decat pentru cat sunt platiti…. si nu pretind ca o cunosc in totalitate. Dar ma straduiesc sa-mi mentin nivelul informatiei la un nivel care sa-mi permita sa spun ce gandesc, (sper) fara sa jignesc, despre o anumita problema. Printre sursele mele de informatie sunt prietenii/familia/parintii care apeleaza destul de des la asistenta medicala.
Nu ofer sfaturi, nu dojenesc pe nimeni, incerc sa spun doar cum este pe la atlii. Nu sunt adeptul gandirii”noi stim cel mai bine” si ” ce vii tu sa ne inveti pe noi”, care din pacate opreste inaintarea, schimbarea.
Cu colegialitate,
Dr M Olaroiu-vd Heuvel
In toate postarile dumneavoastra ,pe care le citesc cu mare placere , intr-adevar expuneti momente, situatii si rezolvari ale acestora asa cum se petrec ” la altii”. Doar legat de aceasta problema , foarte sensibila ,dupa cum recunoasteti ,a mentinerii la periferia sistemului social romanesc a practicantilor acestei nobile profesii care este medicina,nu ati mai reusit sa va pastrati echidistanta.Repet , este de inteles. Pe langa motivul mentionat anterior( nu profesati in Romania ) apar si sursele de informatie ( prietenii, familia , parintii )subiective , necunoscatoare ale motivelor pentru care sistemul medical romanesc este disfunctional. De aici uimirea mea:ne sfatuiti sa muncim eficient , sa ne meritam salariile si sa avem mare grija pentru satisfactia pacientilor , neglijand complet ca suntem umiliti de o societate retardata , condusa de lideri retardati si compusa din membri care , in marea lor majoritate , pun medicul pe aceeasi treapta cu frizerul , zidarul sau mecanicul auto. Stiu ca nu aveti intentii jignitoare , stiu ca nu va considerati atotcunoscatoare , dar nu pot sa nu ma repet :atunci cand va hotarati sa dati un sfat, trebuie sa va asigurati ca sunteti in totala cunostinta de cauza a situatiei celui vizat. Chiar credeti ca zeci de mii de medici romani ( cca 90% din total ) sunt revoltati si nemultumiti fara motiv? Asistam oare la o isterie colectiva?! Situatia este intr-adevar extrem de complexa daca ne gandim ca este vorba de un popor bolnav , fizic si moral, caruia i se refuza deliberat o asistenta medicala coforma epocii in care traim , iar vinovatul este aratat cu degetul da catre “prieteni , familii , parinti” :doctorul! Nu politicienii corupti , nu mangmentul deficitar , nu hotia evidenta practicata de potentatii sistemului sanitar! Nu! Doctorul e de vina ca spitalele sunt darapanate ,doctorul e de vina ca nu sunt medicamente , tot el e de vina ca nu are la dispozitie aparatura performanta si tot el ca mancarea din spitale e proasta. As putea sa continui , dar ma opresc subliniind ideea initiala: din nefericire v-ati dat cu parerea despre o situatie tragica pe care , evident , nu o cunoasteti. Va rog sa-mi scuzati expunerea iritarii pe care majoritatea medicilor din Romania o resimt( bineinteles, la situatia noastra sociala , nu la indemnurile de a munci si mai mult , si mai performant si pe bani cat mai putini !) . Va multumesc pentru raspuns si va asigur ca va port acelasi respect.
http://www.emedic.ro/Legislatie/32.pdf
Eu cred ca acesti coeficienti sunt o mizerie , iar medicii care pot accepta asemenea salarii isi merita soarta.
Ar trebui sa existe unitate , medicii sa se respecte intre ei , chiar daca unul e chirurg si altul doar igienist ,sau mf-ist ,sau mai stiu eu ce.
Ar trebui sa existe un sindicat , asa cum au asistentii medicali si nu numai , ar trebui sa existe un dram de demnitate si de curaj in mintea celor care fac meseria asta.
Azi mi-a spus cineva “De ce nu pleci in Franta ? stii ce bine e acolo?”…dar uite ca NU mi se pare normal sa plec in alta tara , dupa zeci de ani de scoala , de concursuri , de zeci milioane de lei date pe carti , EXCLUSIV din cauza salariului !
Probabil guvernantii vor fi foarte fericiti cand in spitalele din Romania vor exista numai medici chinezi , pachistanezi , basarabeni , africani etc.
Stimate Lucian,
Desi am plecat de vreo 10 ani, n-am uitat nici o clipa de unde.
Unul dintre primele lucruri pe le-am constatat aici a fost ca eficienta este perceputa diferit de europeni. Pana cand nu am inceput sa lucrez aici am crezut ca in tara am lucrat extrem de eficient. Deci ceea ce am scris este si din experienta proprie, am invatat multe lucruri noi si a trebui sa ma adaptez unui alt mod de lucru, precis normat, si credeti-ma , n-a fost usor.
Toti discuta despre programul de 8 ORE, care de fapt este o limita arbitrara , ce va fi implementata in toata EU din motive de uniformizare, deoarece se doreste un sistem medical unitar cel putin dpv al duratei de lucru in spitale, normelor de calitate, pregatirii profesonistilor. Cel mai usor de introdus este de fapt norma de 8 ore, cel mai la urma vor fi marite salariile conform normelor EU. Avertismentul meu se refera de fapt la ceva despre care inca nu se discuta, si anume normele de eficienta/indicii de calitate, conform standardelor EU care vor fi de asemenea introduse fara consultari dar vor avea un efect mult mai profund.
Oricum multumesc pentru comentar,
Cu colegialitate,
Dr M vd Olaroiu-vd heuvel
Stimata brandusa,
Iti multumes pentru comentariu, ai perfecta dreptate si ai atins un subiect pe care m-am gandit sa-l analizez intr-un articol viitor, si anume: lipsa de reprezentare/organizare a medicilor din RO.
Cu colegialitate,
Dr M Olaroiu-vd Heuvel
Sunt anestezist si lucrez intr-un spital mic, de provincie.Am un program foarte variabil, uneori stau si 10-12 ore la spital(deseori!) alteori dupa 4 ore nu mai este mare lucru de facut (rarissim). Prin “bunavointa” guvernantilor, orele suplimentare nu mai sunt platite nicicum. Ce sa fac, sa mai stau degeaba la spital 2-3 ore sau sa plec la ora fixata ( chiar daca e la jumatatea unei operatii urgente si complicate! si nu are cine sa ma inlocuiasca-suntem doar doi si facem garzi doar la domiciliu,neplatite bineinteles!)????
Am avut norocul sa lucrez un an in Belgia,intr-un mare spital din Bruxelles si programul medicilor de acolo nu era deloc asa fix pe cat spuneti, dimpotriva iar dupa cele 8 ore de munca erai inlocuit automat de medicul de garda chiar daca tocmai incepuse o noua anestezie(operatie) si lor nu li se parea nimic ciudat in asta( mie da!)! Bineinteles ca nimeni nu pleca acasa dupa cateva ore si nici eu nu-mi permit sa fac acest lucru in Romania pina nu rezolv tot ce tine de pacientii mei!
Nici o lege nu ma va obliga sa stau in spital zi-lumina! si asta e valabil pentru toti medicii care lucreaza in spitale mici-medii, cum sunt de altfel majoritatea spitalelor din Romania pina nu se va rezolva onorabil problema salarizarii medicilor !
Legea va fi incalcata de toata lumea, ca toate legile adoptate fara consultari si fara solutii practice pentru problemele pe care le ridica(mult mai multe decat cele pe care le rezolva!) ca si majoritatea legilor adoptate dupa integrarea in UE-nimeni nu le respecta in frunte cu cei care le adopta!
Tot respectul pentru acest sistem si sper sa apuc si eu sa lucrez asa pina nu voi iesi la pensie(peste 30 ani!) dar nu prea cred!
Toata stima si respectul pentru ceea ce faceti,mult succes in continuare dar nu aveti nici cea mai vaga idee despre realitatea din spitalele romanesti!
,,Proiectia”d-lui Dr Catalin asupra d-nei Olaroiu este vizibila.De inteles dpdv al mecanismului ei psihodinamic.Totusi… ar fi putut fi evitata, ceeace ar fi adus un plus de gratie interventiei domnului coleg. Principial domnia sa atunci cand se refera la sistemul medical romanesc are opinii corecte.Ceeace insa ne scapa noua tuturor romanilor este faptul ca o natiune nu se poate edifica decat prin efort colectiv.Puterea exemplului personal e deosebit de importanta.Doamna Dr Olaroiu ne spune de cum este in alte tari ale caror standarde noi aspiram sa le atingem.Nu putem motiva ca nu dorim sa lucram acelasi tip de program de lucru cu medicii din CE prin faptul ca suntem cu mult mai putin platiti ca ei.Faptul nu se argumenteaza atata timp cat regula comunitara e unica.Daca vrem sa fim compatibili in practica medicala trebuie sa acceptam standardele adoptate.
Aceeasi situatie este valabila si pentru examenul comunist numit primariat.Examen argumentat la Bruxelles de catre politicienii romani ca fiind un mod de a creste salarizarea medicilor ce practica profesia in interiorul tarii noastre. Gradul profesional in cauza este inexistent in CE si nici in legislatia romaneasca nu mai apare ;Legea 95/2006.
Imi permit sa pun o intrebare retorica: ce se va intampla cu Romania, cand un medic cu o anume specialitate obtinuta de el ca cetatean rezident intr-o tara apartinand CE, va dori sa concureze pe un post de medic specialist, sau si mai mult, de sef de sectie intr-un spital din Romania? Va fi conditionat de comisia de examinare in a detine gradul profesional de medic primar ? Si unde sa il fi obtinut el pe acesta? Unde se mai sustine un astfel de examen de medic primar?In Germania, in Franta, in Olanda, in Suedia….? Subiect aparent comic, in realitate insa, o tema de reflexie asupra gravelor incompatibilitati dintre valorilor noastre si cele din lumea medicala evoluata.
Rectific; proiectia D-lui Lucian.Cer scuze colegului anestezist pentru ,, actul meu ratat”.
Domnule dr. Dragan, cu speranta ca lipsa mea de gratie imi va fi iertata ,imi permit sa preiau din zbor mingea pe care ati aruncat-o in terenul meu. Aveti , partial ,dreptate atunci cand afirmati ca “daca vrem sa fim compatibili in practica medicala trebuie sa acceptam standardele adoptate”. De ce spun partial? Pentru ca acele standarde despre care vorbiti nu pot sa constea doar in eficienta , rigurozitate, daruire si profesionalism fara a avea alaturi logistica performanta de care beneficiaza colegii nostri occidentali, retributia lor semnificativa ( printre cele mai mari in “grilele” de acolo)si ,nu in ultimul rand, respectul pentru medic si recunoasterea importantei sociale a profesiei medicale ce trebuie sa vina ,in primul rand , din partea statutului . a guvernantilor. Se pare ca nu reusesc sa ma exprim foarte usor de inteles , de aceea repet: mi se pare umilitor, ridicol si zeflemitor,cu atat mai mult cu cat vine din partea unui coleg (care beneficiaza de un sistem bine pus la punct )sa indemne parinteste medicii din Romania sa munceasca mult , sa munceasca cu simt de raspundere si cu daruire , sa-si neglijeze familiile si sa fie trup si suflet alaturi de pacientii lor ( care ii injura , care ii injunghie, care nu au bunul simt sa se spele inainte de a veni la spital ,care se trateaza 2 ani cu ceaiuri si vin la spital in pragul mortii pretinzand vindecarea neconditionata , etc., etc.,) pe un salariu de mizerie, in spitale mizerabile! Domnule dr. si Doamna dr., sunt un chirurg daruit meseriei mele, nu sunt un incepator , cunosc sistemul medical romanesc in toate amanuntele lui. In aceste conditii ,va rog ,alaturi de celelalte zeci de mii de medici romani pasionati de meseria lor , dar zilnic injositi si nedreptatiti ,sa ne scutiti de povetele dumneavoastra superioare. Pe de alta parte ,nu am cum sa nu fiu surprins ca nu sunteti alaturi de cei din aceeasi breasla in momentele grele prin care trec. Cerandu-mi din nou scuze pentru lipsa de gratie si delicatete,astept contraargumente pentru afirmatiile mele, dar doar daca vin din reala cunoastere a situatiei.
P.S. In legatura cu primariatul despre care ati adus vorba: unde sunt acei vehementi ” grup de la Iasi ” ,in frunte cu un aprig cardiolog care faceau spume pe forumul MS si care asigurau ca isi vor continua lupta lor dreapta si vor infiinta sindicate si vor da de pamant cu balaurul ministerial,pentru ca ei sunt onesti si onorabili?! Daca aflati ceva despre activitatea lor de aparatori ai drepturilor medicilor din Romania , va rog sa-mi dati si mie de stire. Dar nu veti auzi , pentru ca si-au luat primariatul!!!!!
M-am luat cu vorba , domnule dr. Dragan ,si nu am spus esentialul:daca regula comunitara este unica , trebuie , implicit ,sa fie aceeasi si la nivel de recompensa ,nu numai la nivel de cerinte. Cu tot respectul!
Stimate domnule coleg ,,Lucian”.Va respect argumentatia.Aveti multa dreptate.Totusi…ar face mai bine un ton mai bland la adresa initiatoarei acestui blog.Domnia sa prin tot ce a intreprins pana acum a aratat ca este dedicata Romaniei si medicinei.Domnia sa stie sa scrie. Stie sa puna probleme care sa genereze dezbatere.Stie sa ne spuna cum este in alta parte.Scopul este ca noi sa invatam sa interactionam, sa aflam cum functioneaza alte sisteme medicale.Domnia sa are speranta ca nu o citesc numai moasele comunale ci si factorii decidenti de la noi.Privitor la acele sisteme si la modul cum au fost ele construite, opinia mea este ca ele au fost contruite de medici.Medicii au propus solutii politicienilor.Nu invers.Sa ne aducem aminte cum din cand in cand in Franta atunci cand guvernele uita, medicii ies in strada imbracati in halate albe. Cu multi ani in urma in Belgia , cand eu ma lamentam si invectivam sistemul cam cum o faceti si dvs , mi s-a spus de catre un director de mare spital (Brugge), om politic(socialist flamand).,, Medicina nu poate fi nici mai buna , nici mai rea decat este starea economica si sociala a unei natiuni”.
Va propun un forum.
Cu stima
http://www.forumul-medicilor-specialisti.com
Ma scuzati daca intervin nefiind deloc de acord cu afirmatiile Dl.Doctor!1.Medicina din Romania este, in mare parte,mult peste starea economica si sociala a acestei “natiuni”( mi-e foarte greu sa o numesc astfel tinand cont de eterogenitatea celor ce se prezinta la spital!). Medicii trebuie sa se adapteze la conditiile actuale (dezastruoase!) dar rezultatul muncii lor este, in general, mult peste nivelul resurselor de care dispune! Si parca e prea mult ca si astea sa fie considerate “lux” si sa se impuna orbeste niste reguli straine complet de realitatea cruda din spitalele noastre, reguli care vor creste dramatic nemultumirile profesionistilor din sanatate si nu vor face altceva decat sa adinceasca “hemoragia” de medici specialisti din tara asta!
2.Politicienii de la noi nu mai asculta de nimeni si de nimic de foarte mult timp si absolut nimic din ce se propune de la nivelul societatii ( sindicate, asociatii profesionale- vezi Colegiul Medicilor-,ONG-uri) nu este acceptat la nivelul acestei deja veritabile “caste” fara a fi trecut print-un filtru care deseori denatureaza complet orice buna intentie/idee/solutie/initiativa etc. Iar asta se intimpla, bineinteles, din cauza lipsei de unitate si solidaritate care se manifesta la orice nivel al societatii inclusiv, din pacate, la cel al medicilor ( cum foarte bine remarca Dna Brindusa si chiar si Dl Dr. Dragan)!
In rest aveti dreptate 100%.
Mult stimate domnule coleg Catalin
Polemicile cordiale fac bine mintii umane si inlesnesc cunosterea, inclusiv cunosterea de sine.Si eu am lucrat inca din tinerete (am 31 de ani in profesia de medic) si mai lucrez si astazi in conditii de transee.Medicina care se practica in mod eroic este insa o medicina de razboi.Tara aceasta nu este insa in razboi decat cu sine insasi. Normalitatea este aceea in care performam unitar, la nivel national in mijlocul unei curbe statistice de tip Gaus. Daca se ridica cateva varfuri, iar nivelul bazal e submediocru per ansamblu, stam rau.Dvs. afirmati in mod onest, dar d.p.d.v. logic contradictoriu, faptul ca avem mijloace deosebit de reduse si cu toate acestea performantele noastre sunt net superioare resurselor ce ne sunt puse la indemana.Nu explicati insa si prin ce mecanism.Faceti apel tot la eroism. Lucru deosebit de nobil pe timp de razboi, cum spuneam, dar nu si pe timp de pace.Fara un paralelism intre resurse, mijloace si efortul social comun asumat de fiecare si indrumat de catre( din nefericire o afirm iar) politicieni, nu se poate face nimic.Cum astazi vorbim mult de medicina bazata pe dovezi, v-as ruga sa imi prezentati argumente obiective cu care
ati masurat performanta globala a activitatii medicale din tara noastra in perioada ultimilor ani. Cum se pate dovedi afirmatia dvs ca prformanta
este, citez : rezultatul muncii lor este, in general, mult peste nivelul resurselor de care dispune!
Daca nu voi supara prin lipsa mea totala de modestie o sa va dau un exemplu din experienta personala. Un exemplu destul de neplacut pentru noi ca natiune, elocvent insa in ceeace priveste starea actuala a psihiatriei romanesti; componenta deosebit de importanta a medicinei (morbiditatea prin boli psihice este pe locul 3 in lume si se estimeaza de catre expertii OMS, ca in anul 2020 va avea primul loc).In 2007 am prezentat o lucrare la penultima Conferinta de psihiatrie romano-maghiara de la Miercurea Ciuc. In cautare de biblografie si de date am accesat situl OMS, pe cel al MS( Mental Health).Am comparat datele din Prahova cu cele din Romania(Anuarul Stistic) ale aceluiasi an , cu cele din Ungaria, si cu cele din Franta. Rezultatele au fost catastrofale.Indicatorii ori lipseau cu desavarsire pentru Romania, ori erau uneori si de 4-8 ori mai rai decat ai Ungariei. Lucrarea s-a publicat in limba engleza intr-o revista medicala de la Iasi. Din pacate textul nu se regaseste pe internet. Vi-l pot, la cerere, trimite scanat.Stimulat de datele culese am scris o alta lucrare, cu continut foarte asemanator, in limba romana. Lucrare ce a fost prezentata la Conferinta Nationala de Psihiatrie de la Cluj in septembrie 2007 si apoi
a fost publicata in Revista de psihiatrie a Asociatiei Psihiatrice Romane.Nr 1-2/2008.In lucrare veti gasi, daca va intereseaza, date comparative pana si cu Belarus, tara ce ne este superioara. In opinia mea, este posibil
ca la nivel individual sa fim medici excelenti.La nivel de sistem si de natiune avem grave probleme. Ca sa le putem corecta trebuie sa ni le asumam cu umilinta si sa incercam sa le corectam.O natiune nu traieste printr-un singur premiu Nobel si acela luat dupa fuga cercetatorului in US.
http://www.epsihiatrie.ro/uploads/files/dde59874c8154bac6062086089822ecc.pdf
Cu stima
Mircea Dragan
Domnule doctor Dragan, mi-am cerut deja scuze pentru lipsa de gratie si delicatete in formularea parerilor mele. Se pare ca nu a fost de ajuns , asa incat o fac din nou, alaturand si precizarea ca nu am avut nici o intentie de a ofensa nici gazda acestui blog si nici pe dumneavoastra. Ma retrag insa din acest schimb de idei dintr-un motiv evident: desi subiectul abordat este extrem de dureros pentru majoritatea medicilor din Romania , dumneavoastra si stimata noastra colega savurati un discurs de salon, idealist , roz si utopic ,in timp ce eu sunt adeptul unei atitudini transante. Cu speranta ca ramanem cu totii de acord ca avem dreptul la opinie , va salut colegial si va doresc mult succes in activitate.
A fost o gluma , domnule doctor , cu forumul propus, nu-i asa? 4 membri?!
Va astept pe acest forum cu un proiect plin de idei ,, transante”.Daca considerati oportun ,va rog sa il propuneti si altor colegi interesati nu de invectivare ci de dialog civilizat.Cred ca pasul 2 este infiintarea unui sindicat autentic.Camera Federativa a Medicilor la care eu cotizez are o prezenta deplorabila. Ori lipseste cu desavarsire din agora ori intenteaza haotic procese DSP-ului, sau MS-ului, pe care le pierde bineinteles pe toate.Cel putin asa se comporta ea in jud.Prahova.
Cu stima
Mircea Dragan
Domnule Doctor,
Va respect opiniile bazate pe o experienta personala evident mult mai bogata si mai indelungata decat a subsemnatului, cel putin in ceea ce priveste domeniul de activitate( probabil psihiatria). Regret ca nu va pot furniza dovezile obiective cerute in sprijinul afimatiilor mele ( poate imbunatatirea certa a multor indicatori de morbiditate/mortalitate pe parcursul ultimilor ani!), acestea sunt evident subiective dar cred cu tarie ca nu sunt deloc departe de realitate si am sa incerc ( neplictisindu-va, sper, prea mult) sa va explic de ce sunt convins de acest lucru.
Prin natura specialitatii (Anestezie si Terapie Intesiva) am avut si am contact foarte apropiat cu (aproape) toate specialitatile chirurgicale si medicale, cu pacienti de orice varsta, din orice clasa sociala, de orice provenienta , cu toate bolile posibile (diagnosticate sau nu!), pacienti care trebuie operati(sau nu!!) si pentru care eu, ca anestezist sau/si ca reanimator, ma angajez (cu partea mea de rezolvat) intr-o “batalie” care nu are decat 2 rezultate posibile (evident ca nu lupt decat pentru cel pozitiv!). Sper ca nu suna foarte patetic! Da, recunosc, ma simt probabil de multe ori ca pe front insa nu numaidecat din cauza lipsei de mijloace materiale, de medicamente sau de conditii bune de practicare a meseriei pe care mi-am ales-o. Bineinteles ca acestea sunt esentiale(de aceea si pledez pentru ele!) dar nu sunt suficiente datorita unor numerosi factori care tin strict de realitatea romaneasca (probabil si de istoria noastra in mare parte!);am sa enumar doar ce-mi trece prin cap acum:
– educatia sanitara sub orice critica a marii mase a populatiei care se prezinta la spital doar cand nu mai poate( ce conteaza ca s-a intepat de cateva zile?, ca doare burta de cateva saptamani?, ca scuipa cu sange de cateva luni?, ca vine sa nasca la spital fara sa fi fost la nici un control/examen/analize timp de 9 luni de zile!?, ca nu vede bine de cativa ani poate?, ca doare capul de cateva zile cand s-a lovit cine mai stie cum?, ca are tulburari de tranzit intestinal de multi ani dar care-i problema?, ca are “probleme cu inima?!”,”tensiune?!”,”cardiopatie ischemica?!” si ia “pastile?!” dar care-s alea si cate (daca ia ceva!) etc.) si nenumarate alte probleme de care eu ma izbesc direct,brutal, zilnic(si de mai multe ori pe zi!) si pe care trebuie sa le pot rezolva intr-un fel daca vreau sa avem succes in lupta cu boala;
-piedicile administrativo-birocratice de nenumarate feluri care ne impiedica sa ne facem meseria asa cum ar fi normal (inutil sa dau exemple!);
-“colegialitatea” unor confrati( de alte specialitati) pe care tare greu imi este sa-i numesc medici in circumstante care tin de viata sau de moarte pentru omul din fata noastra;
-antipatia,invidia(si chiar ura!) pentru colegii care pot face mai mult, mai bine sau macar nu fac rau (ce usor e sa te joci cu viata omului!) de unde alte piedici si alte surse de stres si amaraciune;
-incidenta crescuta ( aici mi-ati ridicat mingea la fileu!) a tuturor bolilor posibile, a morbiditatii/mortalitatii de orice cauza, de 3-4-10!! ori mai mare in Romania decat in restul lumii, chiar si decat in tarile vecine ( cum explicati acest lucru in cazul unei istorii/evolutii/religii.. comune???);
-pregatirea foarte frecvent nesatisfacatoare a personalului mediu sanitar si numarul total insuficient (daca ar sti lumea cat de important este un nursing de calitate!)etc.
In al doilea rand am avut deja ocazia ( si cred ca asta este cel mai mare castig al vremurilor noastre, cel putin pentru noile generatii de specialisti!) sa lucrez in mai multe tipuri de spitale( “clinic universitar” romanesc, universitar occidental-belgian,daca doriti sa stiti; judetean si municipal/orasenesc, romanesti bineinteles!) ceea ce cred ca-mi confera o oarecare perspectiva de ansamblu si o posibilitate de comparare/evaluare care nu e foarte departe de realitate.
As mai avea multe de spus dar abuzez cu siguranta deja de rabdarea dumneavoastra si a stimatei gazde pe al carei blog ne “luptam” asa ca voi concluziona:
DA, sunt ferm convins ca,in general,rezultatele muncii noastre ( pacienti vindecati, operatii reusite, boli invinse, vieti salvate etc.) sunt mult peste resursele disponibile (materiale, umane,imobiliare,educationale etc.), alocate acestui sector vital al societatii romanesti;
DA, aveti dreptate, cele mai grave probleme sunt la nivelul nostru general ca “natiune” (nu sunt deloc convins ca am reusit sa ajungem in acest stadiu!!) si in particular ca sistem ( profund dezechilibrat si inoperant la nivel profesionist!)!
Deci, ca sa nu uitam din ce ne-am luat, va rog sa recititi, daca binevoiti, afirmatiile stimatului coleg chirurg Lucian din data de 9 sept., afirmatii la care subscriu in totalitate.
Cu tot respectul, va doresc in continuare mult succes in activitatea si profesia dumneavoastra iar gazdei noastre sa persevereze in scopul pe care si l-a propus (in ciuda detractorilor ca mine si colegul Lucian!).
Toata stima
Stimate Domnule Coleg
E bine cum ziceti.Cum zic insa politicienii e cel mai important.Noi suntem servitorii natiunii pe ogoarele sanatatii publice.Ei sunt alesii nostri , stapanii nostri, conducatorii de ostiri biruitoare; in avantul continu spre gloria patriei noastre socialiste; RSR in avant in zbor catre noi culmi de glorie, progres si de posperitate…
Nu stiu daca am reusit sa citez din memorie exact din mesajul conducatorului suprem cu ocazia aniversarii zilei aniversare a muncitorului sanitar.
Cu stima
MD
PS.Nu pacientii, care sunt cetateni ai acestei natiuni , egali cu noi sunt vinovati ca se prezinta la medic asa cum ati descris. Ci NOI , cei din sanatate, si mai ales conducatorii, cu mas media lor cu tot.Ei sunt culpabili.Ei ar trebui sa raspunda de tot ceeace dvs ati invocat ca experienta tragica personala.Nu este vinovat poporul ca este tinut in,, intunericime” vorba unui frate de presedinte de republica socialista….
Da , cum la noi nimeni nu este niciodata pedepsit, nimeni nu poate fi acuzat de vinovatie. Toata lumea este ,,INOCENTA”
7 September 2009 la 11:28 am
Brindusa a scris:
”Azi mi-a spus cineva “De ce nu pleci in Franta ? stii ce bine e acolo?”…dar uite ca NU mi se pare normal sa plec in alta tara , dupa zeci de ani de scoala , de concursuri , de zeci milioane de lei date pe carti , EXCLUSIV din cauza salariului !”
Intr-adevar nu e normal dar nu e nici echitabil sa va condamnati familia si copiii chinului de a trai intr-o tara saraca. Ganditi-va la ei!
Eu cand ma uit la copii mei sunt in stare sa smulg copaci din radacina si sa sap asfaltul cu mainile si cu dintii. Pentru ei si pentru viitorul lor am plecat!
Iar zecile de milioane cheltuite pe cartile de medicina nu sunt un motiv pentru a nu pleca! Nici in Vest cartile de medicina nu sunt mai ieftine!
Hm…cred ca asa voi face , daca s-o mai putea .
Imaginati-va ca ministrul vrea banii inapoi pe rezidentiat , daca pleci !
Iar Romania NU e o tara saraca …e o tara condusa de niste dezaxati care ar trebui impuscati.
Am mai spus-o si o repet , asistentele sunt platite mult mai bine decat doctorii.Si asta e o mare prostie.
Politistii sunt platiti mult mai bine decat doctorii.
Judecatorii cu facultate la fara frecventa au peste 100 de milioane net , pe luna.
Si pana la urma cred ca vor pleca toti si vor incepe cu a fi generalisti oriunde altundeva , decat specialisti aici.
http://www.emedic.ro/Articole/2219.htm