Dreptul de a muri la cerere si de a solicita sinucidere asistata constituie un subiect actual si in acelasi timp controversat in tarile din vest cu sisteme medicale bine puse la punct in care dreptul la autonomie al pacientului este mai presus de orice. Pe langa acesta, medicalizarea mortii si rolul profesionistilor in acest proces este de asemenea un subiect din ce in ce mai dezbatut.

Pentru cei care isi pot permite, Elvetia a devenit de mai multi ani paradisul celor care doresc sa-si puna capat vietii departe de ochii lumii, repede si in mod legal. In aceste sens exista numeroase organizatii private si/sau nemedicale care furnizeaza acest tip de serviciu iar cea mai importanta se numeste sugestiv, Exit. Serviciul este oferit numai dupa efectuarea unei evaluari cu scopul de a verifica daca: cererea este deliberata si stabila, este vorba de o boala cu prognostic infaust, suferinta este insuportabila sau exista dizabilitati extreme.

Conform putinelor studii efectuate, suferinta solicitantilor a fost multidimensionala iar motivele cele mai frecvente pentru care s-a cerut sinuciderea asistata au fost de natura:

• fizica: durerea insuportabila, simptome neurologice (acroanestezia, dizartria…), dispnea (tema de sufocare), astenia extrema (adinamia), limitari senzoriale (vaz, auz), incontinenta, tulburarile de somn;
• sociala: nevoia ridicata si dependenta de ingrijiri de lunga durata, imobilitatea, izolarea sociala;
• psiho-existentiale: teama de urmarile unui tratament radical (deformari faciale sau corporale), pastrarea controlului asupra circumstantelor mortii, pierderea capacitatilor de angajare in activitati care fac viata placuta/de suportat (gatit, scris, citit, plimbat), pierderea demnitatii, pierderea sensului vietii, a autonomiei.

Medicii care au participat la evaluarea cererilor au avut dificultati cu suferintele non-fizice ale pacientilor si cu neputinta de a interveni. Ei au raportat si corelatii existente intre caracteristicile personale si motivele solicitarii, de exemplu, diferentele dintre sexe privitor la perceperea durerii, dependenta fizica si limitarile senzoriale intilnite mai mult la varstnici, etc. Cel mai adesea se intrebuinteaza o doza letala de de barbiturice (sodium pentobarbital), substanta controlata pentru eliberarea careia este nevoie de prescriptie din partea medicului.

PS. Legea sinuciderii asistate din Elvetia va fi supusa dezbaterii parlamentare pentru a limita acest tip de turism si trasformarea serviciului intr-un comert profitabil dar de nedorit. Numarul solicitantilor este in crestere si sinuciderea asistata este din ce in ce mai des permisa si celor care nu se afla in faza terminala de boala si/sau au o suferinta de nesuportat si fara speranta. Discutia asupra acestei legi s-a redeschis dupa ce moartea asistata unui cuplu britanic (un dirijor in varsta de 85 de ani impreuna cu sotia sa de 74 de ani) s-a petrecut intr-o clinica din Zurich. In comparatie cu alte tari care au adoptat legi si regulamente in acest sens (Olanda si Belgia, satele Oregon si Washington din USA), legea elvetiana este mult mai permisiva, de exemplu nu tine cont de nationalitatea solicitantului si nu considera obligatorie implicarea unui medic.

Celor interesati in problematica eutanasiei, le recomand si numarul recent postat al revistei on-line PALIATIA