A vorbi despre nevoile sexuale ale persoanelor cu dizabilitati si afectiuni cornice este inca un tabu atat pentru cei care primesc cat si pentru cei care acorda ingrijiri medicale. Cei mai multi profesionisti din sanatate nu considera disfunctionalitatile sexuale la acest grup de pacienti o problema medicala si/sau de ingrijire, nu sunt pregatiti sa intrebe, sa asculte si sa dea sfaturi. Cei in cauza nu indraznesc – din jena – sa vorbeasca despre sexualitate, au mijloace financiare reduse si nu sunt informati despre ce fel de ajutor ar putea beneficia. Una dintre probleme este faptul ca multe dintre persoanele cu dizabilitati locuiesc in institutii de ingrijire (care privesc in mod diferit rezolvarea problemlor sexuale ale clientilor: de la libertate la restrictie totala) sau sunt in mare masura dependente de ingrijirea la domiciliu bugetata si de ingrijitorii informali.
Conform studiilor cam 2/3 dintre persoanele cu boli cronice si dizabilitati nu sunt satisfacute de viata sexuala si aproape jumatate dintre ele ar avea nevoie de ajutor specializat. Doar intr-un sfert din cazuri acest ajutor este acordat dar fara a se tine cont si de problemele fizice: oboseala/ lipsa de energie, diminuarea fortei musculare in general si mai ales la nivelul membrelor, lipsa de flexibilitate si contracturi, infatisare dezagreabila. Barbatii ar dori sa vorbeasca cu profesionistii despre probleme legate de excitarea sexuala si de orgasm iar femeile despre nevoia de viata sexuala (cu sau fara, si in ce masura) si despre trairea orgasmului.
Un studiu olandez compara comportamentul sexual al celor sanatosi fata de persoanele cu boli cronice si dizabilitati. Astfel, in comparatie cu populatia sanatoasa:
- cea mai mare parte a barbatilor cu dizabilitati nu s-au masturbat si nu au avut in ultimele sase luni nici un contact sexual; dar au citit mult mai multe reviste erotice si au apelat mai frecvent la media porno on-line, la liniile telefonice erotice sau la sexul virtual;
- femeile cu dizabilitati au avut in ultimele sase luni mai putine contacte sexuale, au in general mai multi parteneri sexuali, ii schimba frecvent si folosesc mai putin media porno on-line decat femeile sanatoase;
- atat barbatii cat si femeile fac mai mult apel la sex contra cost dar folosesc mai putine “jucarii” erotice decat persoanele sanatoase.
O ancheta in randul personalului de ingrijire a aratat ca in mai mult de un sfert din cazuri acestia se confrunta cu cereri de satisfacere a nevoilor sexuale mai mult sau mai putin explicite din partea celor pe care ii au in ingrijire sub forma de: atingere, invitatie la a face sex in timpul imbracatului/ imbaiatului, cerere de ajutor pentru masturbare… si pana la vizionarea de filme porno in timpul cateterizarii.
PS. Olandezii au o indelungata traditie in industria si legalizarea sexului contra-cost precum si o multime de experti (sexologi, psihologi si fizioterapeuti) care sa ofere sfaturi/ tratamente. De asemenea, exista asociatii/ fundatii specializate in gasirea de parteneri si in servicii sexuale pentru persoanele cu boli cronice si dizabilitati, cu numeroase website-uri. Lucratorii care presteaza astfel de servicii au urmat cursuri de specializare deoarece a face sex cu o persoana cu dizabilitati presupune, conform expertilor, abilitati fizice/tehnice, tact/rabdare si o anumita doza de creativitate si fantezie. Tariful se socoteste pentru o sedinta de 1½ ora si este in jur de 75 euro iar daca distanta pe care trebuie sa o parcurga lucratorul sexual este mai mare de 200 de km, tariful ajunge la peste 85 euro. Pretul unei vizite pentru a face cunostinta si a evalua necesitatile este de 23,50 euro. Unii au socotit ca este mai ieftin decat a apela la un escortservice…
Un incident petrecut de curand a adus in discutie o problema controversata: daca ingrijitorii persoanelor cu boli cornice si/sau dizabilitati au voie sa ajute la satisfacerea nevoilor sexuale ale clientilor. O persoana paralizata a cerut unei ingrijitoare ajutor pentru a ejacula si a amenintat-o cu concedierea daca refuza, pe motiv ca cele care il ingrijisera anterior, au facut acest lucru. Incidentul a ajuns in justitie si s-a bucurat de multa publicitate negativa in media olandeza dar a deschis dezbaterea asupra satisfacerii nevoilor de intimidate la persoanele cu boli cronice si dizabilitati, rolul personalului de ingrijire, cine/ cum plateste si daca satifacerea nevoilor sexuale la acest grup poate fi incadrata la capitolul “ingrijire”. Unele primarii ramburseaza plata serviciilor sexuale acordate persoanelor cu dizabilitati deoarece le considera a face parte din “activitatile/ nevoile zilnice” (ADL) dar s-ar putea ca in aceasta perioada de criza economica asemenea subsidii sa inceteze.
