În întreaga lume se întrebuinţează de la an la an din ce în ce mai multe medicamente şi substanţe de contrast în scop diagnostic. Majoritatea se elimină prin urină şi fecale şi aşa ajung să polueze apa, solul, alimentele. La aceasta se adaugă medicamentele de uz veterinar, în mare parte antibiotice, care odată ajunse în sol sau în apă modifică flora bacteriană şi contribuie la dezvoltarea tulpinilor rezistente. Din ce în ce mai multe studii arată pericolul poluării mediului înconjurător datorită consumului în creştere de medicamente. Şi experţii sunt de părerea că ar trebui făcut ceva, în primul rând o campanie de popularizare în rândul populaţiei şi a profesioniştilor (medici, farmacişti) pentru a reduce pe cât posibil consumul de medicamente şi pentru o schimbare de comportament.
Din anchete se ştie că majoritatea persoanelor aruncă la coşul de gunoi sau în toaletă medicamentele expirate sau de care nu mai au nevoie, în loc să le returneze farmaciilor pentru a fi distruse în mod controlat sau reutilizate. Companiile farmaceutice ar putea juca un rol important în acest proces prin conceperea de medicamente care să se metabolizeze de o manieră ecologică şi să nu aibă efecte poluante. Iar instituţiile medicale ar trebui să cureţe produsele biologice (urină, fecalele, sa) de medicamente înainte de a le deversa în canalizare.
Printre cei mai îngrijoraţi de poluarea cu medicamente a mediului sunt olandezii. Pe un teritoriu relativ mic, 37.354 km pătrati, trăiesc laolaltă aproape 17 milioane de persoane şi milioane de animale domestice, dintre care bovinele aproape 4 milioane, câini 1,5 milioane, pisici 3,6 milioane, etc. În jur de 18% din suprafaţă este formată din apă, ţara este străbătută de câteva râuri mari şi este împânzită de canale şi lacuri.
Olandezii utilizează peste 12.000 de medicamente diferite, în care sunt 850 de substanţe active. Cele mai multe ajung în apele reziduale dar şi în circuitul apei potabile. Se apreciază că în jur de 11 milioane de tone de medicamente şi 13 milioane de tone de substanţe de contrast radioactive sunt filtrate din apele de suprafaţă de cele 353 de instalaţii de curăţare. Apele reziduale se pot curăţa în proporţie de 65% de resturile de medicamente. Apă potabilă poate fi de asemenea curăţată de resturi medicamentoase dar nu în proporţie de 100% iar operaţia este costisitoare.
Într-un studiu olandez publicat anul trecut (în NED TIJDSCHR GENEESKD. 2013; 157: A5687) s-au identificat în apa de suprafaţă peste 200 de substanţe medicamentoase şi de contrast iar în apă potabilă 50 de astfel de substanţe; cele mai frecvent depistate au fost anumite antibiotice (eritromicină, lincomicină) şi antialgice (ibuprofenul, diclofenacul). Pentru a fi monitorizate au fost alese 17 substanţe medicamentoase, printre care acidul acetilsalicilic, ibuprofenul, sotalolul, carbamazepina, bezafibratul, sulfametoxazol, eritromicina, lincomicina.
Concentraţiile de medicamente din apa potabilă sunt mici şi se consideră că nu ar afecta starea de sănătate. Dar efectele pe termen lung ale prezenţei resturilor de medicamente şi de substanţe de contrast în apa potabilă încă nu se cunosc. Şi încă nu se poate anticipa potenţarea efectelor toxice.
