Celsus, un scriitor roman care a trăit în jurul anul 25 i.e.n., a descris în cartea “De re Medicina” ca un dinte îşi va schimba în timp poziţia dacă asupra lui se exercita o presiune constantă de exemplu printr-o bucată de hârtie plasată în spaţiul interdentar. Din acest motiv el este considerat primul ortodentist din lume.

De existenţa “punţilor” de corecţie se ştie încă din 2022 i.e.n. din studiul mumiilor. Etruscii foloseau din anul 800 ien “punţi” confecţionate din aur sau argint pentru a micşora distanţele dintre dinţi. Se presupune că aceste “punţi” erau plasate la sfârşitul unui ritual în care “medicul stomatolog” efectua extracţia dentară. Pentru fixarea lor se foloseau bucăţi de intestine de animale, de exemplu de la pisica.

Prima descriere a unei “punţi” stabile numită “bandeleta” a fost făcută de francezul Pierre Fauchard în cartea “Le Chirugien Dentiste” publicată în 1728. Din 1900 ortodonţia a devenit o specialitate recunoscută în UŞA ceea ce determinat dezvoltarea rapidă în toată lumea a metodelor de corecţie a danturilor neestetice şi/sau nefuncţionale.

PS. Tratamentele ortodenstistilor sunt în câteva ţări vestice (Germania, Finlanda, Suedia, Slovenia, Slovacia, Croaţia, Danemarca. UK) pentru persoanele sub 16-18 ani gratis şi/sau compensate. De obicei sunt tratamente costisitoare şi în pericol de a fi scoase de pe lista de gratuităţi/compensări în din ce în ce mai multe ţări cu toate că sunt necesare şi păstrării unei bune igiene dentare şi implicit timp îndelungat a dentiţiei.