“Mozart a fost nu numai un compozitor de excepţie, dar şi un dirijor talentat, la 12 ani îşi dirijă propria mesa, care, într-o viaţă relativ scurtă (1756-1791) a adus aproape fiecare gen muzical la un alt şi înalt nivel. Datorită lui, concertul solo a fost eliberat de excese de virtuozitate, personajele din opere s-au umanizat, simfonia şi cvartetul de coarde au cunoscut o perioadă de înflorire, iar în compoziţii graţia muzicii italiene s-a îmbinat armonios cu gravitatea celei germane. Folosirea instrumentelor muzicale a constituit un strălucit exemplu pentru contemporani şi înaintaşi şi s-a reflectat magistral în multitudinea şi diversitatea compoziţiilor sale: 21 de opere şi spectacole muzicale (printre care Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro şi Don Giovanni, Coşi fan tutte, Flautul fermecat), 45 de simfonii, 21 concerte pentru pian, 5 concerte pentru viola, 11 solo concerte pentru diverse instrumente, compoziţii pentru pian (23 de sonate şi fantezii, 6 sonate pentru patru mâini, o sonată pentru două piane), muzica de cameră (47 sonate pentru pian şi viola, nenumărate cvartete, cvintete şi duo-uri pentru diverse instrumente), muzică religioasă (printre care celebrul Recviem definitivat după moartea sa de către elevul său Franz Xavier Sussmayer), peste 36 de cantate, serenade, menuete, lieduri…

A murit în ajun de Sf. Nicolae, pe 5 decembrie 1791 şi cauza oficială a morţii a fost febra cu erupţie miliară. A fost înmormântat două zile mai târziu, pe o vreme potrivnică, într-un cimitir din afară Vienei, după o scurtă slujba religioasă, într-un mormânt comun, alături de alte câteva cosciuge şi fără piatra funerară sau vreun semn de identificare… Mozart a lucrat până în ultimele momente ale vieţii la Recviem fără să-i fi tremurat mâna şi cu pasiunea unui posedat de importanta misterioasei misiuni ce o avea de împlinit: scrierea unei ode închinate mântuirii sufletului.”

Am scris un întreg articol în Viaţa Medicală (25/2005) despre speculaţiile asupra cauzei morţii acestui mare artist: infecţii, otrăvire (rivalul său Antonio Salieri ar fi avut toate motivele să o facă…), intoxicaţie cu mercur… iar ultima, trichineloza. Dar nici una dintre aceste presupuse cauze de deces nu a putut fi pe deplin justificată ceea ce a lăsat tot timpul loc pentru noi speculaţii şi ipoteze. Astfel, se afirmă într-un articol publicat în Med Probl Perform Art (25/2010) că Mozart ar fi decedat ca urmare a deficientei de vitamina D. Cercetătorii îşi susţin ipoteza pe faptul că el ar fi lucrat cu precădere pe timpul nopţii şi ar fi dormit cea mai mare parte a zilei, ca urmare nu ar fi beneficiat de ultravioletele capabile să stimuleze sinteza vitaminei D. Este cunoscut faptul că lipsa acestei vitamine este un factor de risc pentru pneumonie, boli cardiovasculare şi renale, iar Mozart a avut febră în ultimele zile de viaţă. Faptul că ar fi murit iarna este încă un fapt în favoarea acestei ipoteze…