Olanda este prima ţară care are o lege în vigoare “Legea privitor la solicitarea de încetare a vieţii şi la sinuciderea asistată”. Legea a devenit efectivă din 2002 şi atât cetăţenii cât şi medicii olandezi susţin legea şi aplicarea ei corectă în practică.

Eutanasia este încă considerată o faptă criminală în codul penal olandez dar legea a ratificat o convenţie mai veche care prevedea neurmărirea penală a medicilor care o efectuează în anumite circumstanţe. Diagnosticele cele mai frecvenţe pentru care se efectuează eutanasia sunt cancerul (în proporţie de peste 80%) urmat de boli cardiovasculare şi bolile neurologice. Numărul cazurilor de eutanasie în ultimii cinci ani este în jur de 2300 pe an. Medicii olandezi pot refuza să participe într-un asemenea proces şi să efectueze eutanasie, din considerente personale, etice şi/sau religioase. În acest caz, el are datoria de a informa din timp pacientul şi de a-l îndruma către un alt medic.

În cadrul deciziilor ce trebuie luate pentru a pune în practică eutanasia a fost nevoie de înfiinţarea unei “noi specializări” (sau poate competenţe) pentru medici. Din 1997 există medici specializaţi în Sprijin şi Consiliere în Eutanasie (sau SCEN-arts: Steun en Consultaţie bij Euthanasie in Nederland).

Cei care pot dobândi această competenţă trebuie să fie înscrişi în registrul medicilor şi să fi funcţionat de cel puţin cinci ani ca medic de familie, geriatru sau altă specialitate. Doritorii trebuie să trimită o scrisoare de motivaţie în care să menţioneze şi experienţa ce o au în procedura de eutanasie şi sinucidere asistată. O comisie a KNMG (echivalentul CMR din România) va decide dacă medicul este apt să efectueze această competenţă.

Perioada de instruire este gratuită, acreditată (cu 18 ore de EMC) şi durează 3 zile, mai precis 2 zile pline (cu cel mult 4 zile interval între ele) + încă o 1/2 zi (la un interval de 1/2 de an). Timp de 2 zile, medicul este instruit cum să:

• Îşi exercite rolul de consilier;
• Îşi controleze emoţiile, să îşi păstreze neutralitatea şi să îşi exercite expertiză;
• Ia cea mai potrivită decizie în caz de dileme etice;
• Sprijine un alt coleg medic care se confruntă cu solicitare de eutanasie din partea unui pacient;
• Răspundă întrebărilor unui coleg confruntat cu o solicitare de eutanasie;
• Comunice cu pacienţii care solicită eutanasie;
• Evalueze ce înseamnă “suferinţă de neîndurat”;
• Efectueze sedaţia paliativă şi alte tehnici folosite în eutanasie;
• Editeze documentele medicale ale unei consultaţii;
• Organizeze o reuniune cu părţile implicate pentru a discuta decizii dificile, delicate;

De asemenea, medicul va fi iniţiat în aspectele juridice ale procedurii de eutanasie şi în cele legate de relaţia eutanasie-boli psihiatrice, eutanasie-demenţă, eutanasie-pacient cu conştientă alterată, sau în comă, etc.

În ultima jumătate de zi a pregătirii, după ce medicul a a cumulat 1/2 de an de experienţă, se vor face prezentări de cazuri din experienţa participanţilor şi se vor discuta aspectele legate de eutanasie în cazul persoanelor ce declară că “au terminat cu viaţa”, încărcătură emoţională a părţilor implicate, etc.

Concret medicul SCEN: discută cu medicul confruntat cu cererea de eutanasie, studiază dosarul şi vizitează/discută cu pacientul/familia, elaborează o scrisoare medicală cu sfaturi şi concluzii. O consultaţie a medicului SCEN durează în jur de 4 ore (inclusiv timpul pentru călătorie), pentru care casă de asigurări plăteşte în jur de 350 euro.

Medicii SCEN sunt acreditaţi pentru o perioadă de cinci ani; ei sunt percepuţi ca obiectivi şi independenţi şi au rol important în procesul de decizie şi în cazul dilemelor întâlnite (în cererile de) eutanasie. În prezent există zeci de asemenea medici pe tot cuprinsul ţării.

PS. Ca geriatru, m-am confruntat în Olanda cu pacienţi ce aveau deja o declaraţie de eutanasie făcută la medicul de familie şi cu pacienţi ce au “cochetat” cu acesta idee. Am avut o colegă care efectuase câteva eutanasii şi era de mai mulţi ani medic SCEN.