Centrele universitare şi de cercetare îşi bazează o mare parte din prestigiu pe numărul de publicaţii ştiinţifice în reviste cu factor de impact ridicat, ceea ce a dus în ultimii ani la creşterea numărului de fraude ştiinţifice. Anul trecut s-au publicat în British Medical Journal rezultatele unei anchete referitoare la falsificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice medicale, prezentată în cadrul unei întâlniri organizate de BMJ şi de the Committee on Publication Ethics (Cope).

Astfel, 13 % dintre medici şi cercetători (sau 1 din 8) au cunoscut colegi care intenţionau să publice rezultate falsificate. O altă anchetă în rândul a 2.800 de cercetători britanici a arătat că în jur de 6% dintre ei au avut cunoştinţă de cercetări frauduloase care nu au fost corect investigate în instituţia unde lucrau. Anchetele efectuate în alte ţări au arătat rezultate asemănătoare.

După experţii care au studiat fenomenul, fraudele ştiinţifice se pot efectua prin:

• Ghostwriting: articol scris de un expert extern “independent”, dar de fapt în legătură cu o companie farmaceutică interesată în rezultate/subiectul lucrării;
• Trecerea de co-autori fără să fi avut vreo legătură cu cercetarea sau editarea articolului; se întâmpla cel mai des în rândul profesorilor universitari, trecuţi pentru “a da greutate” articolului şi a garanta publicarea;
• Prelucrarea datelor în aşa fel încât să apară rezultate signifiante şi/sau cele dorite;
• Inventarea de date, rezultate, concluzii;
• Exagerarea rezultatelor, concluziilor;
• Publicarea strategică: producerea a mai multor articole cu acelaşi subiect, din aceeaşi dată de baze şi publicarea lor în mai multe reviste cu scopul de a creşte numărul de publicaţii.

Unul dintre remedii ar fi introducerea Regulilor Vacouver, conform cărora fiecare autor ar trebui să fie pe deplin răspunzător şi verificat vis a vis de conţinut. Sau renunţarea la indicatorii bazaţi pe numărul de publicaţii ştiinţifice.

PS. Vorbind de recorduri, specialitatea anestezie deţine recordul: un anestezist japonez a publicat între 1993-2011 cel puţin 172 de articole ştiinţifice falsificate în 41 de reviste japoneze şi internaţionale şi fost concediat la 12 ani după ce s-a constatat prima fraudă.