Ce au în comun porcul şi omul în afară de figurativa “asemănare de comportament”? Se poate spune că există similitudini genetice ce au făcut posibilă utilizarea insulinei porcine şi experimente cu xeno-transplant de inimă, ficat sau rinichi. Şi se mai poate afirma că porcul şi omul sunt purtătorii unei bacterii rezistente ce provoacă infecţii intraspitalicesti severe.

MRSA (sau Staphylococcus aureus rezistent la meticilina) este o bacterie intraspitaliceasca rezistentă ce poate fi combătută doar cu vancomicina. Ea a fost identificată pentru prima oară în 1959, la un pacient din Regatul Unit al Marii Britanii, la numai câteva luni de la introducerea meticilinei ca antibiotic. De atunci bacteria s-a transformat genetic şi tulpinile s-au răspândit în întreaga lume, inclusiv în fermele de creştere a animalelor. HA (Hospital Acquired)-MRSA care provoacă infecţii grave în special la persoane cu imunitate scăzută sau la vârstnici, s-a transformat în CA (Community Acquired)-MRSA care este cauza de infecţii în rândul tinerilor, de la un banal “coş” până la pneumonii necrozante.

În prezent se cunosc sute de variante de MRSA împărţite în cinci grupe genetice. Dintre acestea gena numită sasX, foarte rar întâlnită în trecut, s-a răspândit cu repeziciune în ultimii zece ani în regiuni din Asia unde s-au înregistrat epidemii cu MRSA.

PS. Se estimează că 40% din porcii crescuţi în Olanda şi 25% din fermieri ar fi infectaţi cu MRSA. Această bacterie după ce a fost transmisă de la om la porc, s-a întors din nou la om într-o variantă mult mai rezistentă. De mai mulţi ani există un protocol naţional de depistare şi prevenire a răspândirii acestei bacterii ultra rezistente. La internare în spitale sau în instituţii de îngrijire, pacienţii sunt depistaţi prin screening. Purtătorii de MRSA sunt trecuţi în carantină şi trataţi în funcţie de riscul pe care îl reprezintă.