Primele şapte zile din august au fost declarate în întreaga lume “Săptămâna alăptatului la sân”. Tema din acest an a fost “Vorbeşte cu mine! – Alăptarea o experienţă a timpului, a locului şi a comunicării”, tocmai pentru a sublinia importanţa comunicării şi integrării acestui gest în viaţa de zi cu zi.
Săptămâna alăptatului la sân a fost pentru prima oară celebrată în 1992 în Marea Britanie, Franţa, Spania şi China, iar în prezent este sărbătorită în peste 170 de ţări, printre care şi România. Cu precădere în ţările dezvoltate numărul mamelor care alăptează la sân a scăzut simţitor din cauza emancipării femeilor/faptului că doresc să se realizeze profesional, a extinderii modalităţilor de alăptarea artificială şi a creşterii calităţii produselor lactate, cu proprietăţi din ce în ce mai apropiate de cele ale laptelui matern. Doar 30% dintre mamele din România îşi alăptează copii la sân (în comparaţie cu mamele din ţările scandinave care o fac în proporţie de aproape 90%) şi numai 12% dintre ele alăptează până când sugarul împlineşte vârsta de şase luni.
Creşterea mobilităţii familiilor cu copii mici şi faptul că mamele îşi scot mult mai frecvent bebeluşii din casă şi îi iau cu ele oriunde şi oricând, a ridicat problema în ce condiţii este alăptatul la sân posibil şi acceptat de cei din jur. În mai multe ţări, pentru a încuraja alăptatul la sân, mai multe instituţii acordă timp şi permit angajatelor să facă acest lucru în timpul serviciului, acasă sau în spaţii special amenajate. Iar în diverse spaţii publice există locuri destinate alăptatului sau este obligatoriu ca acest gest să fie permis oriunde.
De curând în (social) media olandeză s-a dezbătut furtunos despre faptul dacă este sau nu permis alăptatul la sân oriunde într-un muzeu. Muzeele din oraşele mari, printre care, muzeele Van Gogh, Rijksmuseum, Stedelijkmuseum, Bijmans van Beuningen, au protocoale despre alăptatul la sân în timpul vizitării muzeului, care variază de la a permite alăptatul oriunde şi/sau numai în spaţii special amenajate.
Totul a pornit de la un mesaj postat pe facebook (NB: în limba engleză!) de o mămică căreia nu i s-a permis să îşi alăpteze copilul la sân în braseria Muzeul Mauritshuis din Haga, recent deschis după o renovare. Muzeul dispune de un spaţiu de alăptare la sân bine amenajat care oferă intimitate şi confort şi de aceea un angajat al muzeul a invitat-o pe mămica să îl folosească iar în caz contrar să părăsească braseria. Mesajul mamei ofensată de interdicţia de a-şi alăpta copilul la sân în braseria muzeului, a declanşat un val de reacţii pro şi contra pe facebook şi twitter. Unii au considerat că alăptatul la sân ar trebui permis oriunde, inclusiv în acest muzeu, pe motivul că în operele marilor maeştri scenele cu sâni dezgoliţi şi alăptat sunt foarte frecvente şi nu stârnesc dispreţul vizitatorilor, din contră, admiraţia lor. Ei au ameninţat chiar cu boicotarea muzeului. Alţii au considerat că nu se poate accepta acest fel de exhibiţionism, mai ales când există spaţii special amenajate şi că singurii “sâni dezgoliţi” care ar trebui să fie de văzut într-un muzeu ar fi cei din picturi… Până la urmă, direcţia muzeului Mauritshuis a reflectat asupra incidentului şi a ajuns la concluzia că alăptarea la sân trebuie să fie posibilă oriunde în muzeu, nu numai în sala special destinată…
PS. Un exemplu de a asculta opiniile publicului şi a fi în stare să faci schimbări… sau de influenţă (intimidare!) a unei campanii pe reţele de socializare?
(sursa foto: rtlneuws.nl)
