Despre ţara în care s-a descoperit “maşina de scris” părerile sunt încă împărţite. Ruşii, englezii, italienii, francezii, austriecii, americanii… susţin că ar fi fost primii care au realizat maşina de scris. Dar se ştie cu certitudine când a fost cerut primul patent şi anume în 1714 de către englezul Henry Mill. Producţia de serie a maşinii de scris a început în Ilion, New York, de 1 martie 1873, de către Remington and Sons (cunoscuţi producători de maşini de cusut şi de armament…), după un patent cumpărat de la Christopher Latham Sholes, Carlos Glidden si Samuel W. Soulé. Se mai ştie că foarte multe dintre primele au fost concepute pentru nevăzători şi că până în anii ’80 maşina de scris a fost utilizată în birouri aproape în exclusivitate de femei…

Primul manuscris tipărit la o maşină de scris a fost Life on the Mississippi de Mark Twains, în 1883. Există un concert pentru maşina de scris, ca instrument solo şi… un balet în care i se atribuie unul dintre roluri. Astăzi, maşina de scris este folosită cu precădere în zonele mai puţin dezvoltate şi fără electricitate. Pe lângă această există în lume încă mulţi nostalgici care o folosesc, printre care sunt jurnalişti şi scriitori consacraţi. Pentru cei care doresc să utilizeze maşina de scris sau pentru cei pe care ticăitul îi inspiră, există o soluţie tehnică şi anume legarea de un computer. Ultima fabrica manuală de maşini de scris din Mumbai (India) îşi va închide în curând porţile din lipsă de cumpărători. Maşini de scris se vor mai găsi doar în muzee, în colecţii particulare, prin pieţele de vechituri său… uitate prin poduri şi depozite.

PS. Mi-am adus aminte cu plăcere de maşină de scris ce am avut-o la ultimul meu loc de muncă înainte de pleca din ţară. Mi-a fost oferită de măicuţele catolice din Popesti-Leordeni, ce o primiseră la rândul lor de la “ajutoare”. Nu a trebuit să fie înregistrată, nu era nouă şi nici electrică iar marca nu mi-o mai amintesc. A fost din plin folosită la scrierea documentelor pentru dispensar şi a marcat primul pas spre independenta administrativă a dispensarului. Nu mai trebuia să apelăm la serviciile secretarelor de la primărie (de altfel extrem de amabile şi flexibile…). Luana, tânăra asistenta de pe atunci de la stomatologie, a învăţat repede să o folosească. Hârtie şi indigo primeam odată cu cota de materiale dar ne mai aduceau şi pacienţii. În dispensarul (renovat) calculatoarele au înlocuit de mult acea maşină de scris.