Mişcarea iniţiată de lumea academică pentru “open acces” la publicaţiile ştiinţifice se extinde şi a fost preluată de structurile guvernamentale. În jurul publicaţiilor ştiinţifice s-a creat o adevărată industrie ce limitează accesul la informaţie, favorizează anumite cercuri ştiinţifice şi aduce profituri substanţiale, în timp ce multe dintre cercetări şi instituţiile care le efectuează sunt subvenţionate din bani publici. Accesul gratuit pentru persoane, universităţi, companii, la rezultatele cercetării ar contribui la beneficii economice pentru toţi.

Acum un an, 12.000 de persoane din circuitul academic au semnat o petiţie de boicot împotriva companiei olandeze Elsevier, lider mondial al publicaţiilor academice, ştiinţifice, cu peste 2.600 de reviste, ce include şi seria The Lancet.

În prezent universităţile plătesc editorilor de reviste ştiinţifice pentru abonamente anuale sume mari de bani, astfel Universitatea Harvard ar plăti în jur de 3,5 milioane de dolari pe an! Puţine reviste medicale indexate ÎŞI sunt gratuite, adică nu se plăteşte pentru publicarea unui articol acceptat. În schimb, articolul trebuie trimis la o companie specializată în corectarea limbii engleze agreată de “publisher” înainte de submitere şi după fiecare revizie, ceea ce poate însemna de fiecare dată costuri de sute de euro. Aceste reviste vând mai apoi la bucată sau prin abonamente articolele publicate.

În alte reviste, după ce articolul a fost acceptat, se percepe o taxă de publicare, de 1.500 euro, dar poate ajunge până la 3.000 euro, pentru ca cititorii să aibă acces gratuit la articole şi în acest fel autorii să fie mai des citaţi.

PS. În acest context guvernul britanic a promis acces liber la toate publicaţiile ştiinţifice peste 2 ani. Mai pragmatic, guvernul olandez şi-a propus să ofere peste 10 ani acces liber online la toate articolele ştiinţifice publicate de cercetătorii olandezi (în prezent în jur de 34.000 pe an). În acest sens va colabora cu autorităţile de profil din Germania şi Regatul Unit al Marii Britanii.