Pentru mulţi bicicleta este unul din simbolurile lumii a treia şi mijlocul de transport al săracilor, iar un doctor fără maşină… mai bine nu-şi deschide cabinet. Pentru olandezi bicicleta, alături de lalele, saboţi şi mori de vânt, este unul dintre simbolurile naţionale şi uzul ei face parte din cultura şi mentalitate, mersul pe bicicletă se învaţă din copilărie şi fiecare familie are cel puţin o bicicletă. Cele mai multe şi mai variate ca model biciclete din lume, peste 18 milioane, se afla în Olanda. De curând olandezii au testat şi cea mai rapidă bicicletă, de forma aerodinamică, un fel de cutie de violoncel turtită în care se sta culcat pe spate…

Majoritatea instituţiilor au pe lângă maşini şi biciclete de serviciu, bicicleta este folosită de toate paturile sociale şi încă mai pot fi văzuţi înalţi funcţionari de stat care vin la birou pe bicicletă… Nu fac excepţie nici profesioniştii din sănătate. Medicii – în special cei de familie, asistenţii medicali, farmaciştii, fizioterapeuţii, asistenţii sociali, psihologii… etc, folosesc intens bicicletă pentru vizite la domiciliu. Infrastructura Olandei este perfect adaptată mersului pe bicicletă (rastele, parcări şi drumuri speciale) iar circulaţia bicicletelor este reglementată în amănunt.

Longevitatea olandezilor este printre cele mai crescute din lume iar vârstnicii folosesc din plin bicicleta. Poate de aceea nu au putut trece neobservaţi cei care la un moment dat nu mai pot merge pe bicicletă. Mersul pe bicicletă este considerat de profesioniştii din şanţate o mişcare complexă care solicită coordonare, echilibru şi cadenţa. Boala lui Parkinson, o afecţiune neuro degenerativa, progresivă şi cu evoluţie cronică, frecvent întâlnită la vârsta înaintată, afectează în mare măsură mobilitatea. Ea este dificil de diagnosticat în stadii incipiente şi uneori greu de diferenţiat de parkinsonism. Neurologii de la Universitatea Medicală din Nijmegen (Universitair Medisch Centrum St. Radboud – UMC) au publicat la începutul anului în revista The Lancet, rezultatele unei cercetări mai puţin obişnuite intitulată: The “bicycle sign” for atypical parkinsonism (Aerts MB, Abdo WF, Bloem BR). Ei au avut ideea să întrebe un lot de pacienţii cu simptome de parkinson care s-au prezentat pentru prima oară la consultaţie dacă au mers pe bicicletă şi dacă da, de ce şi de când mersul pe bicicletă a devenit imposibil. Pe lângă această ei au efectuat la toţi examen neurologic şi RMN cerebral. Pacienţii au fost urmăriţi clinic timp de 3 ani până când a fost confirmat cine are boala lui Parkinson şi cine are parkinsonism. După acest interval toţi pacienţii au fost din nou examinaţi neurologic, s-a repetat RMN-ul cerebral şi s-a evaluat efectul tratamentului. Astfel, doar 2 dintre cei 45 de pacienţii diagnosticaţi cu boala lui Parkinson au încetat să mai meargă pe bicicletă la scurt timp după apariţia semnelor clinice. În schimb, dintre cei 64 de pacienţi diagnosticaţi cu parkinsonism, de la început 34 dintre ei nu au mai fost în stare să meargă pe bicicletă. De unde concluzia cercetătorilor: cine nu mai poate să meargă pe bicicletă are o mare şansă să aibă parkinsonism. Ei mai sugerează că preluarea întrebării despre mersul pe bicicleta în interviul standard al unui pacient cu semne de parkinson, poate preveni efectuarea de investigaţii paraclinice şi economisi în acest fel timp şi bani. Acest semn precoce a fost numit în engleză “the bycicle sign”.

PS. Ultima oară când am fost în Bucureşti am fost impresionată de numărul bicicliştilor şi chiar am asistat la un fel de “tur” de weekend, cu biciclişti de toate vârstele şi cu punct de plecare Piaţa Palatului. Acestui “semn al bicicletei” în societatea romanescă i-am dat o altfel de interpretare şi anume “schimbare de mentalitate”. “Semnul” l-am observat şi la fiul meu şi prietenii lui, automobilişti convinşi, mai nou posesori de biciclete… Iar de la Wim am aflat că la început cuvântul bicicleta în limba olandeză a fost “het stalen ros” în traducere liberă: “calul de fier” (“stalen”= de fier, iar “ros”=cal, un cuvânt ce nu se mai foloseşte). În prezent la bicicleta se spune în olandeză “fiets”, un cuvânt a cărui origine este încă controversată…