Într-un articol anterior comentam despre mortalitatea perinatala ridicată din Olanda. Comisii, grupuri de lucru, asociaţiile profesionale… au ajuns la diferite concluzii şi una dintre el ar fi ca acest fapt se datorează în parte obiceiului de a naşte la domiciliu, una dintre piesele de rezistenţă ale sistemului sanitar olandez.

O astfel de concluzie nu a rămas fără efect şi pentru a demonstra că nu este aşa a fost de curând înfiinţată o catedră universitară mai specială (*) în “Midwifery Science” la VU Medisch Centrum Amsterdam. Şefa catedrei este Dr Eileen Hutton, prima moaşă ce va ocupa funcţia de profesor universitar în Olanda. Ea a lucrat ani de zile ca moaşa în Canada şi este cercetător şi docent la Universitatea McMaster din Hamilton. Alegerea nu este întâmplătoare deoarece sistemul canadian al naşterii la domiciliu cu moaşe a fost implementat în anii ’90 după modelul olandez. “Academia Moaşelor din Amsterdam şi Groningen”, o asociaţie profesională cu o vechime de 150 de ani, va finanţa acest scaun universitar şi va sprijini cercetarea ştiinţifică despre calitatea îngrijirilor acordate de moaşe în Olanda.

(*) Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă aceste catedre speciale în sistemul universitar din Benelux, citez dintr-un articol ce-mi aparţine publicat în Viaţa Medicală la rubrica Jurnalul unui medic cosmopolit:

“În Olanda există o fundaţie care se ocupă de respectarea drepturilor de înfiinţare a catedrei, de numire şi de funcţionare a titularului. Dintre toate tipurile de catedre universitare cele mai nou înfiinţate şi care cunosc o mare popularitate sunt catedrele universitare ocupate de profesorii aşa numiţi deosebiţi (sau speciali). Înfiinţarea unor astfel de catedre este percepută că o completare la curricula universitară deja existenta, o modalitate de a promova cercetarea sau de a profila universitatea pe un anumit domeniu şi nu în ultimul rând ca o deschidere spre exterior cu scopul de a atrage noi talente, şi un important element de PR (public relation). Un astfel de profesor deţine o catedră part-time (pentru 1-2 zile pe săptămână) la o universitate fără a face parte din grupul oficial de profesori şi fără a fi plătit de către această. El are dreptul să aibă doctoranzi, să facă cercetare şi să predea cursuri. Finanţarea este asigurată de către o organizaţie/ONG/fundaţie, un institut de cercetare, congregaţii religioase, s.a. care sunt interesate în a promova un anumit subiect de interes comunitar şi este de cel puţin 100.000 euro pe an. Numirea profesorului este de obicei pentru o perioadă de cinci ani şi de cele mai multe ori cu drept de prelungire. Instalarea oficială a unui profesor deosebit se face prin susţinerea unei prelegeri în cadrul unui simpozion organizat pe tema respectivă de către universitatea care a înfiinţat catedră. În acest fel se prezintă importanţă temei şi direcţiile programului de învăţământ şi cercetare pe durata funcţionarii catedrei. Dintre toate universităţile, cele cu profil medical cunosc o mare diversitate de astfel de catedre şi de profesori. Astfel funcţionează catedre universitare şi profesori speciali pentru: calitatea vieţii în instituţiile medicale, clinimetrica, reabilitare şi handicap, boli cronice la persoanele în vârstă, bolile pulmonale interstiţiale, oncologie experimentală şi angiogeneza, recuperare la copil, tehnologie biomedicală, boli infecţioase în asistenta medicală primară, gerontologie socială, comportament şi alimentaţie, s.a. Datorită concurenţei intra- şi extra continentale universităţile europene au încep să renunţe la conservatorism şi la fel ca în Nord America să organizeze din ce în ce mai multe campanii de colectare de fonduri pentru înfiinţarea de catedre universitare şi să facă reclamă pentru atragerea de studenţi străini. Totul în numele îmbunatăţirii calităţii învăţământului şi al atragerii de talente, două operaţii costisitoare dar absolut necesare, deoarece conform adagiului: “if you pay peanuts, you get monkeys”. Astfel se vor aşeza din ce în ce mai multe scaune şi mai puţine fotolii în jurul catedrelor şi de mult timp nu mai este loc în galeria de portrete şi de sculpturi de pe holurile sălilor universitare. Poate doar în galeria de portrete virtuale de pe site-urile on line este, şi vă mai fi suficient loc pentru a-i aşeză şi prezenţa pe toţi.”