Sărbătorirea în acest an pe 1 decembrie a Zilei internaţionale de luptă contra SIDA a luat cel puţin în vest, un alt curs. Deşi s-au investit sume enorme în cercetare, încă nu s-au găsit medicamentele potrivite pentru a vindeca sau un vaccin pentru a preveni. Implementarea terapiei antiretrovirale (TARV) a dus la cronicizarea bolii şi la prelungirea speranţei de viaţă a bolnavilor de SIDA. În schimb a scăzut vigilenta în ceea priveşte măsurile de protecţie contribuind în acest fel la înmulţirea cazurilor noi, în rândul unor grupuri cu risc, mai precis a homosexualilor. De la schimbarea de opinie a Papei privitor la întrebuinţarea condomului nu se aşteaptă prea multe şi se căuta noi idei pentru campaniile de educaţie.
Impactul social şi îngrijirea celor infecţiei cu HIV şi SIDA diferă între continente. Statele bogate au în prezent servicii adecvate de educaţie, prevenţie, depistare şi tratament. Restul lumii se confruntă încă cu probleme în achiziţionarea şi plata TARV şi fac mult mai puţină prevenţie, educaţie sau integrare a persoanelor infectate în societate. În Africa se afla în prezent cei mai mulţi orfani ca urmare a epidemiei HIV/AIDS şi către acest grup, cu risc crescut de infecţie datorită sărăciei şi a lipsei de educaţie, s-a îndreptat în aceste zile atenţia opiniei publice. Olandezii au ales să investească în prevenţie şi au donat milioane de euro, mai puţin pentru cei deja bolnavi şi mai mult pentru orfani, cei ce pot fi cu uşurinţă infectaţi.
Singura “noutate” difuzată de ziua AIDS a venit de pe continentul negru, din Africa de Sud. Din cei 49 de mii de locuitori, în jur de 5,7 milioane sunt infectaţi cu HIV; 1 milion dintre infectaţi primesc gratuit tratamentul antiretroviral iar restul trebuie să-l plătească. În Africa de Sud se afla cel mai mare număr de persoane infectate din lume şi a face cunoscut că eşti infectat este încă o ruşine.
Populaţia de culoare din geto-urile din imediata apropiere a marilor oraşe sud-africane este cea mai afectată, nu numai de HIV/SIDA dar şi de sărăcie, de analfabetism şi de droguri. La fiecare colţ de stradă se pot cumpăra de toate şi destul de ieftin drogul născut în getou, în Durban, şi denumit “Whoonga” (denumirea populară a heroinei). În 2008 câţiva tineri au fost surprinşi în timp ce experimentau acest drog care în scurt timp devenit hype din cauza efectului imediat, extrem de puternic şi a preţului scăzut. Dependenţii de droguri au descoperit că medicamentele antiretrovirale sunt halucinogene dacă sunt “fumate” şi că acest drog se poate procura cu uşurinţă.
“Whoonga” este un joint făcut din pudră de antiretrovirale, otravă de şobolani, un produs de curăţit şi puţin oţet. La această varianta “clasică” se poate adăuga “algocalminul” Mandrax. Pudră se mai poate amesteca cu tutun sau marihuana. Fumul jointului miroase foarte urât dar efectul este foarte apreciat de junks pentru că în primul rând “face să dispară durerea, amorţeşte, da o stare de bine şi vezi de toate…”.
Astfel a apărut un nou fenomen în geto-urile (township) sud-africane (foto: Soweto, vechi şi nou). Persoanele cu HIV/AIDS în tratament sunt jefuite imediat după ce au luat antiretrovirale de la farmacie, acasă, sau chiar în spitale. Unităţile medicale, depozitele de medicamente sunt în permanenţă alertă. Şi mai grav este ca o parte din dependenţii de droguri infectaţi HIV sau cu AIDS prefera “să-şi fumeze” sau “să-şi vândă” şansele de vindecare. Noul drog are un efect nociv dublu: scade speranţa de supravieţuire a celor infectaţi cu HIV şi ucide pe cei care îl utilizează, dependenta de drog fiind foarte ridicată. Medicii se confruntă cu o necunoscută deoarece se ştie foarte puţin despre efectele noul drog şi mail ales cum se poate interveni de o manieră eficace.
