Infertilitatea nu a fost de la inceput considerata boala si poate din acest motiv mult timp nu s-au investit bani in cercetari costisitoare pentru a depista cauzele si a compensa suferinta celor ce nu pot avea copii. Dupa Cel de-al doilea razboi mondial s-a incercat – fara rezultat – fertilizarea in vitro a ovulelor cu spermatozoizi. Abia 15 ani mai tarziu fiziologul MC Chang a reusit sa creeze primul embrion de iepure in eprubeta pe care l-a implantat cu succes in uterul unei iepuroaice.

La inceputul anilor ’60 au facut senzatie fotografii – care s-au dovedit a fi false – ale primului copil creat in eprubeta publicate de cercetatorul italian Petrutzi. Tot in aceasta perioada se va introduce pilula contraceptiva care va stimula contactele sexuale libere, emanciparea femeilor si va influenta programarea sarcinii. In anii ’70, cauzele infertilitatii feiminine incep sa devina din ce in ce mai cunoscute iar tehnologiile medicale vor influenta normele sociale, comportamentul si morala. Infertilitatea, atat la barbati cat la femei, va fi considerata boala iar a avea copii va deveni un drept stipulat in legi. Etica medicala va avea de acum inainte un subiect de discutie mereu actual.

Cu 30 de ani in urma s-a nascut pe 25 iulie 1978 in Marea Britanie primul copil conceput in eprubeta. Louise Brown a venit pe lume prin cezariana iar familia a devenit bogata dupa vanzarea drepturilor de autor a povestii despre cum a fost conceputa fetita. Louise a devenit intre timp mama pe cai naturale si a nascut primul copil in 2007. Patrick Steptoe si Robert Edwards, ginecologul si fiziologul care au reusit minunea, au deschis o clinica privata de fertilizare in vitro (IVF) unde, pentru un pret ridicat, oricine putea incerca sa aiba un “take away baby”. Desi sansele de succes nu erau prea mari, femeile (infertile) aveau astfel la indemana o solutie pentru a deveni mame. Tehnica IVF s-a perfectionat iar sansele de reusita in functie de varsta mamei sunt astazi estimate intre 13-37%. Din 1978 s-au conceput prin IVF peste un milion de copii.

PS. Primul copil prin IVF in Olanda a fost o fetita nascuta in 1983. In prezent se estimeaza ca 1 din 39 de copii este conceput prin IVF. Pentru a proteja mama si copilul se fac cel mult doua implantari de embrion la mame in varsta de pana la 55 de ani. Asociatia profesionala a ginecologilor are de mai multi ani un protocol pentru IVF care in acest an a fost revizuit si completat in conformitate cu experienta dobandita de-a lungul anilor. In virtutea faptului ca fiecare are dreptul la tratament, ginecologii nu au putut pana acum refuza initierea unei proceduri IVF chiar daca au avut serioase indoieli asupra viitorului copilului.

Conform noului protocol medicii vor putea refuza un tratament IVF daca au dubii asupra calitatii parintilor, in numele drepturilor copilului. Factorii de risc la parinti – care ar putea avea consecinte negative asupra dezvoltarii psihosociale a copilului – care dau dreptul unui ginecolog sa refuze IVF sunt: boli mostenite severe, handicapul si instabilitatea psihica, dependenta (de alcol, droguri, etc), relatii de familie instabile/ conflictuale, parinte singur, violenta, abandonul/ lipsa de ingrijire, agresiunea fizica/ sexuala a unui copil in antecedente. In cazul unor asemenea situatii medicul ar trebui sa discute cu psihologul, medicul de familie, specialistul in etica sau cu lucratorul social inainte de a refuza initierea IVF.

Modificarea protocolului IVF a starnit o multime de reactii pro si contra iar dezbaterea daca un medic, in speta ginecologul, are sau nu dreptul sa refuze un tratament IVF este abia la inceput.