În 1968 studentă daneză Susanne Koefoed a câştigat un concurs organizat de Rehabilitation International’s Internaţional Commission on Technology and Accessibility pentru crearea primului simbol pentru persoanele cu dizabilităţi imobilizate în scaunul cu rotile. Simbolul a fost preluat de ISA (Internaţional Symbol of Access)/ISO în colecţia de simboluri pentru echipamente. El a devenit emblematic şi repede recunoscut în toată lumea pentru scaunul cu rotile/persoanele cu handicap. Logo-ul a fost folosit pentru a indica locurile accesibile şi/sau rezervate sau special amenajate pentru persoanele cu dizabilităţi dar şi pentru a atrage atenţia asupra nevoii de respect, demnitate şi de mobilitate pentru acest grup.

Dar într-o lume în mişcare, faimosul simbol a început să fie considerat prea static şi oarecum stigmatizant. Astăzi persoanele imobilizate într-un scaun cu rotile funcţionează aproape normal, pot călători ca toată lumea şi pot concura pentru o medalie la Jocurile Paralimpice.

În Accessible Icon Project, artistă din SUA Sara Hendren şi-a propus să redeseneze acest simbol într-unul mai dinamic, mai provocator, mai angajant. Noul simbol se doreşte a fi o metaforă pentru regândirea disabilităţii şi creşterii stimei/încrederii de/în sine la persoanele cu dizabilităţi.

PS. Vechiul simbolul a fost asimilat de la început cu “handicap” (termen ce a fost înlocuit cu dizabilitate), ceea ce nu corespunde întru totul cu realitatea. În Regatul Unit al Marii Britanii doar 10% dintre persoanele cu dizabilităţi utilizează un scaun cu rotile. Probabil că şi noul logo va avea aceeaşi soartă şi puţini vor sesiza diferenţa…