Numărul 112 (1-1-2) s-a întipărit atât de adânc în conştiinţa noastră încât în caz de “urgenţă” este primul număr de telefon care ne vine în minte. Doar că solicitarea serviciului de ambulanţă nu este întotdeauna justificată ceea ce contribuie din ce în ce mai mult la creşterea costurilor din sănătate. Multe dintre situaţiile de urgenţă ar putea fi cu succes rezolvate de medicii de familie.

În 2013 au fost în Olanda peste 800.000 de solicitări de urgenţă cu aproape un sfert mai mult decât cu 5 ani în urmă. Cauzele acestei creşteri încă nu se cunosc dar personalul de pe ambulanţa şi medicii de familie au avut de la un timp impresia că maşina salvării a fost chemată frecvent pentru acuze care nu au avut caracter de urgenţă. Un motiv în plus pentru ca UMF din Nijmegen şi serviciul de ambulanţă IQ HealthCare să efectueze un studiu în provincia Gelderland. În acest studiu în premieră cercetătorii au analizat 600 de apeluri de urgenţă şi au constatat că în peste 40% din cazuri trimiterea salvării a fost nejustificată. Multe dintre aceste situaţii au fost mai ales după terminarea orelor de program la medici de familie. De menţionat că în Olanda medicii de familie oferă servicii medicale pentru situaţii de urgenţă în afara orelor de program, în centrele de permanentă.

Explicaţiile găsite de cercetători au fost că cetăţenii nu ştiu (sau poate nu vor?) să descrie întotdeauna adevărata situaţie, sau că personalul care face triajul nu poate în cele 2 minute avute la dispoziţie să evalueze corect situaţia. Decât să se facă vreo greşeală mai bine se trimite ambulanţa, cu alte cuvinte comportament defensiv.

Studii asemănătoare s-au mai efectuat şi în alte ţări UE şi în majoritatea procentul de trimiteri nejustificate ale salvării este în jur de 40%. Excepţie face oraşul Londra, unde se pare că triajul este mult mai efectiv iar rata trimiterilor nejustificate este în jur de 12%.

PS. Pentru politicienii din sănătate scăderea numărului de solicitări rezolvate de serviciul de ambulanţă poate duce efectiv la scăderea costurilor din sănătate. Situaţia devine mai complicată acolo unde există servicii de ambulanţă şi de urgenţă care se calcă din când în pe picioare (vezi exemplu românesc cu Serviciul de Ambulanţă versus SMURD) sau când populaţia, în lipsa centrelor de permanentă ale medicilor de familie, încrederii în competenţele acestor specialişti, sau educaţiei medicale, nu ştie unde şi cui să se adreseze în situaţii de urgenţă.