În Olanda sunt 9 concerne (“case”) de asigurări care au în total 56 de instituţii care pot încheia asigurări medicale. Aproape 90% din piaţa este deţinută de 4 mari concerne. Poliţele de asigurare medicală sunt împărţite în “de bază” şi “suplimentare”.

Poliţa medicală de bază este obligatorie şi cuprinde îngrijirea oferită integral de medicul de familie şi parţial de fizioterapeut, logoped şi stomatolog, medicamentele şi îngrijirea specializată din policlinici/spitale. Această poliţă are 3 variante:

• Poliţa “buget” (sau poliţa “selecţie”), cea mai ieftină; compensarea serviciilor acordate de spital şi consultul la specialist este numai pentru instituţiile/profesioniştii cu care asiguratorul a încheiat contract; în general se compensează 50% din servicii;
• Poliţa “natura”, poliţa intermediară, este mai scumpă decât precedenta şi limitează alegerea locului unde serviciile sunt compensate la instituţiile/profesioniştii cu care asiguratorul are contract, cu excepţia îngrijirii de urgenţă, situaţie în care asiguratul poate alege să fie tratat oriunde în ţară; casa de asigurări compensează 80% din îngrijirea primită în instituţiile medicale sau de la profesionişti din sănătate cu care nu are contract;
• Poliţa “restituţie” este cea mai scumpă; asiguratul primeşte servicii compensate şi poate alege locul unde să fie tratat inclusiv în instituţiile/profesioniştii cu care casa nu are contract.

Costul lunar al unei poliţe de bază pentru 2015 variază între 70-130 euro. Pentru angajaţi instituţiile pot încheia poliţe de baza colective; costul acestora este mai redus şi în parte suportat de angajator. La încheierea unei poliţe de bază este obligatoriu din acest an asumarea “riscul personal”, care reprezintă o sumă ce trebuie plătită în caz de îmbolnăvire şi care este de 375 euro/an. La acest “risc obligatoriu” fiecare îşi poate adăuga în poliţa un “risc personal suplimentar”, adică suma ce doreşti să o plăteşti dacă te îmbolnăveşti. În funcţie de cuantumul ei, un asigurator poate decide micşorarea primei de asigurare.

Poliţele medicale suplimentare se încheie în funcţie de nevoi/de preferinţe şi/sau pentru servicii medicale altele decât cele din pachetul de bază: de exemplu, mai multe tratamente la fizioterapie, stomatolog, la optician/pentru ochelari şi lentile de contact, sau îngrijire postpartum, îngrijiri alternative, îngrijiri paliative, etc. Majoritatea adulţilor şi vârstnicilor încheie poliţa de asigurare medicală de tip “restituţie” şi poliţe suplimentare, tinerii aleg poliţa “buget” cu un “risc personal” ridicat, pentru a plăti cât mai puţin pe lună.

În total s-a calculat că pentru 2015 sunt posibile 1600 de combinaţii/de poliţe de asigurare medicală. Pentru a ajuta cetăţenii să aleagă poliţa potrivită şi să compare costurile, serviciile şi calitatea lor, avantajele şi dezavantajele, s-au înfiinţat numeroase web site-uri. Pentru fiecare persoană care încheie o poliţă la o altă casă de asigurări, site-ul primeşte de la casa de asigurări respectivă, suma de 100 euro. Poliţele se încheie online sau prin birouri plasate în centrele comerciale. Poliţa medicală şi/sau casa de asigurări la care s-a încheiat poliţa, se reînnoiesc şi pot schimba după un an. Alegerea trebuie făcută până la sfârşitul anului în curs, pentru că noua poliţă să intre în vigoare de la începutul anului următor. Asiguratorii cred că diversitatea de poliţe vine în întâmpinarea dorinţelor tot mai specifice de servicii de sănătate ale populaţiei, dar analiştii afirmă contrariul, că de fapt ar împiedica alegerea poliţei potrivite şi ar crea confuzie.

PS. Pentru a atrage sau păstra clienţi, casele de asigurări medicale din Olanda au cheltuit în anul 2014 suma de ½ miliard de euro numai pentru reclame! Un milion de persoane au încheiat poliţe la altă casă de asigurare. Iar trendul, în tot acest noian de poliţe este preferinţa din ce în ce mai mare a cetăţenilor pentru poliţele de bază ieftine, de tip “buget”, să îşi aleagă medicii şi instituţiile unde doresc să fie investigaţi/trataţi şi să plătească din buzunar dacă se îmbolnăvesc.