Cu toţii primim prin poştă, mail sau face to face, din ce în ce mai multe informaţii despre ce se întâmplă în lumea medicamentelor. Atât de multe încât nu le mai luăm în seamă, ceea ce poate avea consecinţe nedorite pentru pacienţii noştri. Un articol recent publicat în Drug Safety (2012; vol35, no11; 1061-72) atrage atenţia supra acestui fenomen şi consecinţele lui.

Pentru a informa despre securitatea medicamentelor există la nivel european Direct Healthcare Professional Communications (DHPCs) (sau cum era înainte denumită DDL: Dear Doctor Letter). Cea mai utilizată metodă de transmitere este prin poştă, plicul alb pe care scrie “Important, informaţii necomerciale de avertizare”. Scrisorile DHPCs sunt elaborate după un anumit model, cu fraze standard care menţionează cine trimite informaţia, descrie problema, formulează concluzii, măsuri, etc. Aceste scrisori de avertizare, de semnalare a efectelor medicamentelor, sunt trimise de o autoritate naţională bine definită, în cazul Olandei, de CBG/MED (The Medicines Evaluation Board). Dacă informaţiile sunt de foarte mare importanţă şi trebuie imediat luate măsuri (de ex. Trebuie per direct oprită administrarea unui medicament), se foloseşte un cod de culori, de exemplu medicii, farmaciştii olandezi primesc informaţiile într-un plic de culoare portocalie.

Cercetătorii olandezi de la UM Groningen împreună cu CBG/MED au făcut o anchetă în rândul a 1100 de medici de familie, internişti şi farmacişti despre ce se întâmplă cu avertizările din scrisorile DHPCs. În acest sens ei au făcut referire la patru recente scrisori de avertizare şi anume: manifestări depresive în cazul rimonabat, hepatotoxicitatea şi reacţiile cutanate în cazul administrării de moxifloxacina, hipertensiune arterială în cazul utilizării etoricoxib şi interacţiunile dintre clopidrogel şi inhibitorii de pompă de protoni. Astfel, a reieşit că medicii de familie nu au ştiut de aceste scrisori în proporţie de 28%. Medicii internişti au fost ceva mai bine informaţi şi cei mai informaţi despre avertismentele din cele patru scrisori au fost farmaciştii. Concluzia cercetătorilor a fost că sistemul de avertizare prin scrisori este depăşit şi că ar trebui recurs la alte metode de comunicare, mesaje prin mail, prin revistele ştiinţifice şi prin sistemul automat de prescriere al medicamentelor/dosarul electronic; de ce nu SMS-uri…

PS. Ca medic primesc cu regularitate scrisori de la industria farmaceutică, de la comisia medicamentului sau diverşi distribuitori, producători. Recunosc că le deschid pe toate, dar că, pe majoritatea, nule citesc cu atenţie. Din fericire, colaborarea medic-farmacist în Olanda este foarte bună şi de obicei farmaciştii ne avertizează dacă un anumit medicament este depăşit, s-a retras de pe piaţă, apare în altă formă sau are efecte secundare şi interacţiuni periculoase. Prin mail primesc asemenea informaţii şi există sisteme de dosare medicale electronice care avertizează despre ce este nou în materie de medicamente. În revistele medicale… citesc prea puţin despre riscurile medicamentelor iar la conferinţe… firmele sunt preocupate să arate doar cât de utile sunt medicamentele şi mai puţin de cât de periculoase pot deveni.