La primele jocuri Paraolimpice de vară au fost organizate în 1960 în Italia, au participat 400 de atleţi din 23 de ţări. La ultimele, organizate în Londra între 29 august şi 9 septembrie au participat 4200 de atleţi din 166 de ţări. Întrecerile se desfăşoară în 20 de sporturi iar dopingul nu este exclus ci din ce în ce mai utilizat.

În rândul olimpicilor fără dizabilităţi sunt folosite pentru îmbunătăţirea performanţelor fizice – sau pentru a masca folosirea de substanţe interzise – mai ales: steroizi anabolizanţi, amfetamine, cocaină, eritropoetina, diuretice, transfuzii sanguine, ecstazy, canabis, stricnină, STH, heroină…

La paraolimpici dopingul se mai poate realiza şi altfel. Cea mai controversată metodă este boostingul, utilizat pentru a mări tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă cu scopul de mări performanţa fizică. Această metodă a fost interzisă pentru prima oară la jocurile paraolimpice din acest an din Londra şi este cu precădere folosită de atleţii cu secţiuni medulare, imobilizaţi în scaune cu rotile.

Controlul se face prin măsurarea ritmului cardiac şi a TA înainte de începerea jocului. Dacă ritmul este peste 180/bătăi minut sau TA sistolică peste 180mmHg, se aşteaptă timp de 10 minute pentru a reveni cât mai aproape de limitele normale, iar dacă acest lucru nu se întâmplă, atletul respectiv este respins de la participarea la joc. Suspiciunea poate există în prezenţa dilataţiei pupilelor, transpiraţiilor cu paloare sau “piele de găină”…

Din anchete se ştie că 17% dintre atleţii cu secţiuni medulare (mai ales cei din rugby, maraton sau alte distanţe de parcurs în scaun cu rotile) au utilizat boostingul dar unii cred că ar fi vorba de mai mult de 30%. Pentru a mări TA şi ritmul cardiac, atleţii cu leziuni medulare apelează la: distensia vezicii urinare (nu îşi golesc vezica, strangulează cateterul urinar), electroşocuri (tălpi, picioare, testicule, scrot), fracturarea unui os (de obicei un deget de la picior), “sugrumarea” cu centurile de siguranţă, molestarea testiculelor…

Boostingul nu este lipsit de riscuri şi pot apărea AVC, infarcte miocardice, bradicardii, afazii, epilepsie, hemoragii cerebrale, etc.