Concomitent cu diversificarea şi creşterea costurilor serviciilor medicale, fragmentarea îngrijirii, diversificarea poliţelor de asigurare în sănătate, au apărut noi fenomene în sănătate. Unul dintre cele mai la modă în vest este “co-pacientul”: un fel de coach (mediator/consilier) în comunicarea dintre pacient şi diferinţele instante cu care acesta vine în contact (personal medical şi de îngrijire, case de asigurări, etc).

“Co-pacientul” este o persoană care pe bază de voluntariat însoţeşte un pacient la o consultaţie, la efectuarea unor investigaţii, la negocierea cu casa de asigurări sau o asociaţie de îngrijiri la domiciliu. El are un rol activ şi ajută:

• Personalul medical să comunice mai bine cu pacientul;
• Pacientul să înţeleagă mai bine ce spune personalului medical, să aleagă între diferitele opţiuni terapeutice, să ştie ce costuri presupun intervenţiile medicale… şi nu în ultimul rând să nu se simtă singur dacă nu are pe nimeni altcineva cu care să se sfătuiască în problemele legate de sănătate;
• Managerii să organizeze mai bine asistenta medicală prin feedback-ul despre ce au văzut/simţit pe timpul când au însoţit acea persoană.

Dacă în SUA cei mai mulţi co-pacienti ajuta la rezolvarea problemelor financiare legate de plată serviciilor medicale, în ţările europene cu asistenţa medicală extinsă şi în mare parte suportată de stat, rolul lor este mai mult de însoţitori şi consilieri mai ales pentru persoanele în vârstă, singure, cu probleme grave de sănătate şi mai puţin abile să se descurce în hăţişul serviciilor medico-sociale.

În Olanda se derulează proiecte cu “co-pacienti” în mai multe spitale mari iar rezultatele sunt satisfăcătoare. Mai multe case de asigurări studiază introducerea acestui serviciului “co-pacient” în pachetele de asigurări. În societatea olandeză organizaţiile de voluntari sunt foarte bine organizate şi reprezentate iar numărul persoanelor care suferă de izolare socială, mai ales cele în vârstă este în creştere.

PS. Există şi numeroase critici la adresa implementării “co-pacientului”, astfel: se mai introduce încă un intermediar în procesul din ce în ce mai complicat al acordării îngrijiri medicale, se reduce şansă ca un pacient să gândească şi singur despre ce se întâmplă cu sănătatea sa şi să se simtă responsabil, se va deteriora şi mai mult comunicarea directă medic-pacient, vor creşte şi mai mult costurile din sănătate…