O stire difuzata intr-un cotidian olandez de mare tiraj a produs indignare publica si a adus in discutie un subiect aproape uitat. Intr-un nursing-home, obiectele personale ale unei paciente decedate au fost stranse in saci de plastic si depozitate, la numai cateva ore de la nefericitul eveniment. Cand familia s-a prezentat, cateva zile mai tarziu, sa straga din camera lucrurile decedatei aceasta era déjà ocupata de un alt pacient.
Conform legislatiei in vigoare spatiul ocupat de un pacient aflat intr-o institutie de ingrijire trebuie eliberat in decurs de 13 zile de la decesul acestuia tocmai pentru a acorda timp membrilor de familie sa pregateasca in liniste inmormantarea. Atat familia cat si institutiile sunt intr-o asemenea situatie recompensate financiar: familia pentru a elibera spatiul si institutia pentru a-l mentine neocupat pana cand familia s-a decis sa-l elibereze. In acelasi timp, in virtutea dreptului la autonomie, fiecare institutie are reguli interioare de functionare si liste lungi de asteptare ceea ce explica in parte producerea incidentului de mai sus.
Listele de asteptare pentru admiterea intr-o institutie de ingrijire depasesc in Olanda ½ de an. Ca urmare a imbatranirii populatiei si a cresterii numarului de bolnavi cronici ce nu mai pot fi ingrijiti acasa si trebuie institutionalizati, numarul de locuri in sutele de nursing-home, case de batrani, institutii pentru persoane cu nevoi speciale au devenit insuficiente mai ales in sudul tarii.
La scurt timp dupa difuzare, stirea a fost preluata de toata mass media iar in ziare, la televizor si pe blog-uri au aparut o multime de semnale despre nerespectarea intervalului legal de 13 zile. In unele situatii familia a fost obligata sa stranga lucrurile decedatului in decurs de numai cateva ore. Multi sunt de parere ca si fara existenta protocoalelor, institutiile au dreptul moral sa respecte suferinta familiei si sa-i acorde timpul necesar.
E bine ca familiile celor afectati de dementa protesteaza contra abuzurilor.
In Olanda protestul are consecinte directe si lucrurile se pot schimba in bine.In tara noastra persoanele afectate de ,,demente” nu au aproape deloc drepturi. Situatia lor este grava. In afara de faptul ca nu exista nursing home-uri pentru acestia, se fac impotriva lor si discriminari inacceptabile referitor la diferitele tipuri nosologice de demente.Un ordin al ANPH stabileste in mod arbitrar cine are dreptul si cine nu are la asistenta comunitara si la ajutor de handicap.Legislatia in cauza precizeaza ca au dreptul la ajutor persoanele cu dementa Alzheimer si cele cu dementa fronto-temporala(Pick).Restul de aproximativ 20 de tipuri de demente codificate in CIM 10, nu au nici un drept.Mai mult chiar.Pacientii afectati de Dementa Alzheimer cu scor MMSE sub 9 au drept, cei cu scor mai mare nu.In discordanta cu Ghidul NICE(Anglia) ce considera ca la scorul 10, avand in vedere gravitatea ireversibila a leziunilor cerebrale, medicatia antidementiala nu mai are rost a fi administrata.Cu alte cuvinte la scor 10, ghidul NICE considera ca situatia pacientului este ireversibila.In practica curenta toti practicienii constatam validitatea acestui ghid; exista foarte putine persoane care supravietuiesc sub scorul de 10.Iata ca la noi insa, printr-o reglementare guvernamentala numai aceste persoane pot primi ajutor de handicap.Adica aproape nimeni. In schimb acelasi act normativ prevede ca toate tulburarile depresive ,(indiferent care); si, si mai grav, toate tulburarile de personalitate(inclusiv cele antisociale:criminalii , pedofilii…) au dreptul la a primi ajutor de handicap…Comentati dvs acest aspect…