România este pe primul loc în Uniunea Europeană ca număr de mame minore la categoriile de vârstă 10-14 ani şi 15-19 ani, conform statisticilor Eurostat aferente anului 2016; circa o treime din totalul european al mamelor minore cu vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani erau din ţara noastră.
Educația sexuală se face acasă în școli dar …si în rândul celor care gândesc, propun și aprobă legi, regulamente…
Un text deja publicat dar care este de mare actualitate.
<<Promotorii revoluției sexuale din anii ʼ60 ar fi fost Wilhelm Reich (psihiatru și psihanalist) și Alfred Charles Kinsey (cercetător, metodolog). Primul, considerat cel mai radical psihiatru al tuturor timpurilor, elev și discipol al lui Sigmund Freud, a încercat să integreze marxismul cu psihanaliza, a fost adeptul psihoterapiei fizice, prin atingerea corpului în timpul ședințelor, și a scris despre sexualitate la tineri, revoluția sexuală, analiza de caracter, psihologie de masă și bioelectricitate. Al doilea, combinând activismul cu cercetarea, s-a dedicat studiilor despre sexualitatea umană, normelor și comportamentului sexual la femei și bărbați. Cu toate că rezultatele i-au fost criticate ca nefiind reprezentative, lucrările lui Kinsey au fost traduse în peste 30 de limbi și considerate cele mai influente publicații științifice ale secolului trecut. Referitor la sexualitate, el a fost de părere că un comportament întâlnit relativ frecvent, ar putea fi considerat „normal“ până la un punct, de exemplu relațiile extraconjugale, homosexualitatea, sadomasochismul, pedofilia, sexul în grup, pornografia, fetișismul ș.a
Ideile despre sexualitate răspândite de cei doi, dar și de alții, nu ar fi condus la „revoluția sexuală“ fără ajutorul mișcării hippy și apariția televiziunii, a celui de-al doilea val de feminism (cu Simone de Beauvoir și al ei „Le deuxième sexe“), introducerea pastilei contraceptive în 1964, utilizarea tehnicilor de însămânțare artificială, liberalizarea vieții sexuale, legalizarea prostituției și acceptarea și recunoașterea publică a relațiilor dintre parteneri de același sex. Înregistrarea bolilor cu transmitere sexuală și mai ales apariția infecției cu HIV a impulsionat implementarea educației sexuale în școli, în grupuri țintă și în media digitală.
Efectele revoluției sexuale diferă de la o țară la alta și au fost (încă mai sunt) influențate de cultură, mentalitate și credințele religioase. Emanciparea sexuală și acceptarea altor orientări sexuale este mai avansată și mai nuanțată în țările dezvoltate economic și social-legislativ. În prezent, în majoritatea țărilor UE, educația sexuală se predă (opțional) în școli, la diferite niveluri și grupe de vârstă, și se discută despre necesitatea începerii ei chiar mai devreme, încă de la grădiniță. Educatorii sunt de părere că informarea corectă se va traduce în protejarea adolescenților, dezvoltarea unui comportament sexual sănătos și reducerea riscului de maternitate precoce și de răspândire a bolilor venerice. Rolul și exemplul părinților în educația sexuală a copiilor este determinant. În anchete, aceștia afirmă că, uneori, în abordarea acestui subiect își găsesc cu greu cuvintele și gesturile potrivite, nu pot răspunde la toate întrebările iar copiii sunt mai informați decât ei.
Accesul la media încă din copilărie și modificarea legăturilor familiale (liberalizarea legăturilor familiar tradiționale, părinți single sau de același sex) schimbă în mod continuu nivelul de cunoștințe și percepția despre sexualitate. De aceea se crede că în afară de predarea cunoștințelor de anatomie și fiziologie, în curricula educației sexuale ar trebui incluse mai multe teme despre aspectele relaționale dintre sexe, diversitatea orientărilor sexuale și granițele lor cu normalitatea. În acest demers, un rol important revine celor care fac legi și regulamente, adică parlamentarilor și altor funcționari publici, în special din învățământ. Aceștia, la rândul lor, ar trebui nu numai sensibilizați, dar și testați în materie de educație sexuală.
Din 2012, educația sexuală este inclusă în programele de învățământ olandeze din clasele primare, știut fiind că interesul copiilor față de sexul opus începe să se manifeste mai pregnant de la vârsta de 9 ani. Școlile sunt libere să aleagă temele din programele-cadru propuse de ONG-uri în relație cu instituțiile de profil și să organizeze lecțiile în funcție de grupul-țintă. Potrivit ultimelor studii, o treime din copiii de până la 12 ani participă la lecțiile despre sexualitate. Mai mult de jumătate au fost deja îndrăgostiți și sunt interesați în mare măsură de ceea ce înseamnă „iubire“ (peste 70%) și, în egală măsura, de semnificația „concepției“, „pubertății“ și diferențelor dintre sexe (50%). Despre sexualitate sau despre modificările corporale la pubertate, copiii discută în primul rând cu părinții (50%) și apoi la școală (25%).
Coordonatorii de programe de educație olandezi consideră conținutul educației sexuale și nivelul de cunoștințe al educatorilor încă insuficient de bine adaptat realității și mai ales tendințelor prezente. Se acordă puțin timp comunicării, abordării cu respect a relațiilor dintre sexe și a preferințelor sexuale, discuțiilor despre plăcerea de a face sex și depășirea granițelor în relațiile sexuale. Ambiția politicienilor din învățământ este să îmbunătățească și să înglobeze, până în 2032, în curricula de învățământ, mai multe module despre sexualitate.
În acest context, la inițiativa institutului de sexualitate olandez (Kenniscentrum Seksualiteit Rutgers), deputații olandezi au invitat-o pe Goedele Liekens (foto), o cunoscută sexoloagă din Belgia, împreună cu un grup de adolescenți, să le țină o lecție de educație sexuală. Goedele Liekens prezintă programul tv „Sex in class“, în care adolescenți de 15 și 16 ani discută despre sexualitate și relațiile dintre sexe, și a scris numeroase cărți, cele mai cunoscute fiind „Cartea vaginului“ și „Cartea penisului“. În timpul lecției de sexologie, deputații au vizionat filme și au răspuns la un quiz interactiv, cu întrebări precum „dacă o femeie întreține relații sexuale în timpul menstruației, poate rămâne gravidă?“. Prestația expertei în educație sexuală nu a trecut neobservată și institutul de profil din Belgia i-a recomandat să facă același lucru și în fața parlamentarilor belgieni. O inițiativă îndrăzneață, care ar fi necesar să fie replicată în cât mai multe țări.