>>Despre cât timp acorda Hipocrate unei conversații cu pacientul și unei consultații medicale nu se pot face decât presupuneri. Ceea ce se știe este că medicina s-a „managerizat“, pacientul s-a transformat în „client“ iar medicul în „furnizor de servicii“. Timpul acordat de medic pacientului se socotește în minute și consultația se remunerează în primul rând după durată sau, în unele cazuri, după complexitate, dar nicidecum după rezultate. Medicii au devenit pragmatici și au renunțat treptat la a-și mai „pierde timpul“ purtând conversații „de bonton“ cu pacientul sau ascultând la nesfârșit care sunt „durerile“ acestuia. Sunt instruiți de la început să-și utilizeze timpul cât mai „cost-effective“, folosind tehnici de comunicare și de examinare adaptate în funcție de specificul pacientului. Sunt antrenați să extragă esențialul pentru a ajunge repede la decizii „cât mai ieftine“, care să vindece, să aline și să satisfacă pe toată lumea: pacient, manager, colegi, comunitate și, evident, pe el însuși.
Însă dialogul cu pacientul nu a dispărut. Managerii din sănătate au descoperit beneficiile financiare ce rezultă din taxarea dialogului dintre medic–pacient (chiar și în spațiul virtual), transformând consultația într-un serviciu medical de bază, direct cuantificabil și cu multiple posibilități de diversificare și de integrare în pachetele de asigurări. Așa s-a ajuns la stabilirea arbitrară a unei adevărate unități de măsură a dialogului dintre medic și pacient: consultația de 10 minute.
Despre durata optimă a consultației se spune că este greu de stabilit și că, de fapt, medicul ar trebui să-l hotărască doar în funcție de context. Sunt însă câteva cerințe clare în ce privește această durată: să satisfacă în egală măsură și pacientul și medicul, să corespundă criteriilor care definesc un act medical de calitate și să poată fi acoperită financiar de asiguratori.
Numeroase studii bazate pe observații și anchete au încercat să identifice durata optimă a consultației medicale (în special în cazul medicinii de familie) identificând variabilele care influențează această durată. S-a stabilit că particularitățile pacientului, vechimea problemei sale de sănătate, cât de comunicativ este si câte întrebări pune, sexul, vârsta, toate acestea pot influența durata consultației aproape la fel de mult ca și factorii care nu depind de pacient, precum profilul medicului, aptitudinile și experiența acestuia. Există însă și factori care nu depind nici de pacient și nici de medic, ci de locul fizic al desfășurării consultației, de țara sau regiunea unde are loc consultația.
În funcție de țară, se pare că cele mai scurte consultații în asistența primară se acordă în Emiratele Arabe Unite, cu o medie de 5,5 minute. În țările vest-europene durata consultației la medicul de familie variază de la 5–10 minute în Marea Britanie, până la peste 15 minute în Belgia, Elveția și Suedia. La fel stau lucrurile și dincolo de ocean, în SUA și Canada, unde o consultație la medicul de familie are peste 15 minute.
Referitor la motivul prezentării la medic, statisticile spun că cele mai lungi consultații le acordă medicii de familie de sex feminin din urban pacienților care vin cu o problemă psihosocială. Durata consultației crește cu o secundă pentru fiecare an în plus la vârsta pacientului, dar se reduce în funcție de gradul de aglomerare al medicului. Deloc surprinzător, satisfacția pacientului este cu atât mai mare cu cât medicul îi acordă mai mult timp.
În țările în care există concurență între medici, iar pacientul nu este constrâns să viziteze un medic de familie sau alt specialist, de exemplu în Belgia sau Elveția, medicii trebuie să investească mai mult timp pentru a-și păstra pacienții și a-i determina să revină, de aceea consultațiile tind să fie mai lungi. Nu același lucru se întâmplă în țările unde medicul de familie este gate keeper, are listă și este plătit și per capita, de exemplu în Marea Britanie sau Olanda. Aici durata consultației standard este de cca 10 minute și este plătită de asigurator (și parțial compensată de stat). Există și consultații duble, de 20–30 de minute, acestea fiind plătite. În comparație cu pacienții din Belgia sau Suedia, olandezii pun mai puține întrebări medicului de familie, în medie patru întrebări pe consultație, adică 2% din ceea ce se discută în timpul consultației, susțin cercetătorii de la Nederlands Instituut voor Onderzoek van de Gezondheidszorg (NIVEL).
Există studii care arată că într-o consultație de 10 minute medicul ascultă ce spune pacientul doar 18 secunde, în restul timpului gândindu-se la modalitățile de investigație și tratament. De aceea, pe site-urile frecventate de pacienți se recomandă ca aceste secunde să fie exploatate la maximum. În acest context, există și medici care au elaborat seturi de îndrumări pentru pacienți, încât ei să fie cât mai pregătiți pentru consultație. Orelistul olandez Eize Wielinga a scris în cartea sa, intitulată „Hoe overleef je de dokter“ („Cum să supraviețuiești doctorului“), ce anume ar trebui să facă un pacient înainte să se prezinte la consultație: să informeze dinainte asistenta de cabinet care este motivul consultației și ce anume așteaptă de la medic; să nu se prezinte cu mai multe probleme deodată, să aleagă pe cea mai importantă (în sălile de așteptare ale cabinetele medicilor de familie olandezi există pliante în care acest aspect este menționat explicit); să alcătuiască o listă cu întrebări și cuvinte-cheie; să folosească internetul pentru a pune întrebări utile, nu pentru a pune dinainte diagnosticul și pentru a se prezenta cu materiale printate despre boală; să trimită dinainte întrebările pe e-mail, dacă este posibil; să opteze pentru o consultație dublă, de 20 de minute – știind însă că tariful s-ar putea dubla; să vină la consultație cu un însoțitor capabil de feedback; să exerseze acasă ce ar trebui să-i spună medicului, în primul rând pentru a se încadra în timp și apoi pentru a structura cât mai bine mesajul.
Cu toate că implementarea duratei de zece minute a consultației ajută la planificare, la managementul eficient al timpului și implicit la controlul și la reducerea costurilor din sănătate, au început să fie din nou discutate avantajele unei consultații mai lungi, cel puțin duble. În cadrul unui proiect care va dura trei ani, medicii din Spitalul Radboud din Nijmegen (Olanda) au căzut de acord cu casa de asigurări VGZ ca la cardiologie, în preoperator, medicii să poată acorda consultații mai lungi de zece minute. Se presupune că dacă pacientul va discuta timp mai îndelungat cu medicul, este posibil să ia altă decizie în privința tratamentului. Un pacient – să zicem un vârstnic care a optat pentru o proteză valvulară – stând de vorbă cu un geriatru ar putea fi convins să renunțe la intervenția chirurgicală în favoarea unui alt tratament, poate mai puțin riscant, dar la fel de eficient și mai puțin costisitor. Acest proiect va fi evaluat pentru a se vedea influența asupra costurilor și a satisfacției pacienților și beneficiază deja de susținerea politicienilor olandezi.
Conversația din timpul consultației dintre medic și pacient este complexă, multidimensională și determinantă în stabilirea unei relații de încredere. Importantă este nu numai durata consultației, dar și felul în care medicul și pacientul alocă timp fiecărui aspect al subiectului. Pacientul se prezintă de obicei cu mai multe acuze, iar medicul trebuie să știe să asculte, să selecteze și să acorde timp celor care sunt relevante la acel moment. O misiune dificilă, câteodată imposibilă, care face îndreptățită afirmația „medicina este și o artă a conversației“.>>