Unul din opt pacienți spitalizați, mai ales dintre cei în vârstă, pot dezvolta brusc delier, un sindrom greu de recunoscut, dificil de tratat și cu prognostic nefast dacă nu este descoperit la timp.
Delirul reprezintă o tulburare a conştienţei însoţită, de obicei, de afectarea globală a funcţiilor cognitive; tulburarea este acută reversibilă, dar poate să devină ireversibilă. Deliriumul este asociat cu o morbiditate şi o mortalitate semnificative, crește durata spitalizării și riscul de producere al căderilor cu consecințe de durată.
Din cercetari reiese că, la șapte din zece pacienți, un delir nu este inițial recunoscut de medici. 10-15% dintre vârstnicii spitalizaţi prezintă delirium la internare, iar 10-40% pot fi diagnosticaţi cu delirium în timpul spitalizării. Prevalenţa la pacienţii spitalizaţi în secţiile de boli interne este de 10-30%. 60% dintre rezidenţii căminelor în vârstă de peste 75 ani se pot afla în delirium în orice moment. 25% dintre pacienţii spitalizaţi cu cancer şi 30-40% dintre cei cu SIDA prezintă delirium în cursul spitalizării. Frecvența deliriumului crește la 88% la pacienții terminali, odată cu apropierea morții.
Deliriumul este adesea subdiagnosticat în 22-50% din cazuri, mai ales dacă este hipoactiv, asociază demență preexistentă, pacientul este vârstnic și în prezența deficitelor senzoriale.
Diagnosticul pozitiv se pune clinic, pe baza semnelor şi simptomelor ce constituie criterii DSM-IV-TR: conştienţă alterată cu hiperactivare sau hipoactivare; dezorientare; scăderea capacităţii de focalizare, menţinere sau comutare a atenţiei; afectarea memoriei; perturbarea vorbirii sau a limbajului vorbit sau scris (dizartrie, disnomie, disgrafie, afazie, vorbire divagantă sau incoerentă); tulburări de percepţie cu halucinaţii vizuale, auditive şi tactile; labilitate emoţională severă, depresie, anxietate; inversarea ritmului nictemeral sau somn fragmentat; comportament inadecvat, impulsiv, iraţional sau violent; semne neurologice (incoordonare, disfazie, tremor, asterixis, ataxie, apraxie)
Aceste perturbări pot să nu apară în context de comă/alte tulburări de conștientă și să nu fie mai bine explicate de o tulburare neurocognitiva preexistentă. Tulburarea se dezvoltă pe parcursul unei perioade scurte de timp (ore, zile) și tinde să fluctueze pe parcursul zilei.
Recent UMC Utrecht și compania Prolira au inventat un dispozitiv pentru a determina instantaneu prezența unui delir. Deltascan măsoară măsoară activitatea creierului timp de un minut efectuând un EEG printr-o bandă mică cu trei electrozi plasați pe capul pacientului. Un algoritm analizează în timp real EEG și oferă un scor între 1 și 5 care indică șansa unui delir. Scorul 1 înseamnă lipsa unui delir iar un scor de 4 și 5 indică prezența acestuia. Pană în prezent, delirul nu putea fi determinat decât printr-un EEG care durează cel puțin 1 oră și este stresant pentru pacient, sau prin completarea unui chestionar care de asemenea necesită timp și este supus riscului de interpretare subiectivă. Cu Deltascan-ul delirul poate fi determint într-un minut, medicul sau asistenta pot citi imediat acest lucru de pe monitor. Aparatul este în prezent testat într-un progam de cercetare și se intenționează implementarea lui în cât mai multe spitale din Olanda.
