„Ecorșeul“ sau ”lecția de anatomie” a lui Brâncuși

”Considerat „patriarhul“ sculpturii moderne și cel mai reprezentativ sculptor al secolului trecut, Constantin Brâncuși a părăsit țara pentru a-și împlini idealul. A plecat pe jos spre Paris, în 1904, dar nu înainte de a-și vizita mama în satul gorjean Hobița, unde a văzut lumina zilei la 19 februarie 1876.

Cel mai mic dintre cei cinci copii ai unei familii modeste de creștini, curios din fire, obișnuit cu munca și independent, Brâncuși a plecat la o vârstă fragedă din satul natal, pentru a-și câștiga existența ca ucenic în ateliere și prăvălii. Talentat la sculptatul în lemn, meșteșug tradițional în nordul Olteniei, el a fost remarcat de un binefăcător care, impresionat de vioara ce o sculptase din lemnul lădițelor de portocale luat dintr-o prăvălie, l-a trimis la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După absolvire, Brâncuși s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, la secția de sculptură, unde a fost remarcat imediat, iar lucrările sale au început să atragă atenția și să fie medaliate.

Paris: În drum spre orașul luminilor, fără a avea mijloace financiare suficiente unei asemenea călătorii, dar obișnuit cu puțin și mânat de un ideal, atras de artă și de frumosul absolut, Brâncuși s-a oprit în Viena, unde a lucrat într-un atelier de mobilă. Apoi, după mai bine de un an, ajuns la Paris, a fost admis prin concurs la Școala națională superioară de arte frumoase de acolo, pe care o părăsește în 1906 pentru a-și deschide propriul atelier în Montparnasse. Toate acestea se întâmplau după ce a refuzat să lucreze în atelierul lui Auguste Rodin, rostind memorabila sintagmă: „La umbra marilor copaci nu crește nimic, decât iarbă“.

Timpul i-a dat dreptate. Constantin Brâncuși începe să sculpteze căutând simplitatea și esența în fiecare obiect ce i-a ieșit din mâinile robuste. Cu dalta și ciocanul, cu mâinile goale, ajutat de foc și de apă, a creat din lut, gips, piatră, marmură, lemn și metal îmbrățișări și săruturi, porți, domnișoare, ouă – ca la „Începutul lumii“, busturi, păsări măiastre, capete, coapse, scaune, mese ale tăcerii, coloane infinite, alegorii precum „Cumințenia pământului“.

Se afirmă că în lucrările sale frumusețea vine din armonia formelor și jocul discret al luminii pe suprafețele șlefuite cu dragoste și măiestrie. Consacrarea internațională i-a fost adusă și de ansamblul de sculptură din Târgu Jiu. „Calea eroilor“ este compusă din „Coloana infinitului“, „Poarta Sărutului“ și „Masa Tăcerii“ cu „Aleea Scaunelor“ și a fost închinat eroilor români căzuți la 14 octombrie 1916 în bătălia de la Târgu Jiu împotriva germanilor. Definitivat în 1938, ansamblul monumental va fi ignorat de autoritățile vremii și, scăpat ca prin minune de la demolare, va fi pus în valoare după 1964, odată cu reabilitarea lui Brâncuși ca artist de renume mondial. Până atunci, sculptorul fusese considerat „un reprezentant al formalismului burghez cosmopolit“. Operele sale de seama create în anii ʼ40 vor fi prezente în cele mai importante expoziții de sculptură din Statele Unite ale Americii și Europa.

Cabinetul Brâncuși: În ultimii ani de viață, Brâncuși a fost îngrijit de doi refugiați români ce locuiau în apropierea sa. La vârsta de 81 de ani, trece în veșnicie în atelierul său din Paris, fără a se fi împăcat vreodată cu exilul și cu faptul că nu a fost lăsat să se întoarcă în țară. Guvernul român i-a refuzat moștenirea, determinându-l astfel să devină cetățean francez, pentru a dona ce îi aparținuse. Cele 1.200 de fotografii, 215 lucrări și atelierul din Paris au revenit statului francez, care l-a onorat prin locul creat special pentru el la intrarea în Centrul Pompidou din Paris. „Atelier Brâncuși“ de la Muzeul național de artă modernă din Paris este o reconstituire fidelă a atelierului său, cu aproape toate obiectele împreună, așa cum a cerut artistul.

Muzeele de artă din Târgu Jiu și Craiova adăpostesc colecții modeste cu opere și obiecte aparținând lui Brâncuși, alte câteva fiind răspândite în muzee precum: Muzeul de artă modernă și Muzeul „Solomon R. Guggenheim“ din New York, Muzeul „Wilhelm Lehmbruck“ din Duisburg, Muzeul „Peggy Guggenheim“, Veneția, Muzeul „Kröller-Müller“ din Otterlo (Olanda).

Muzeul de Artă din Craiova a fost inaugurat în 1954 în frumosul și luxosul palat, între timp declarat monument de arhitectură, al bogătașului Jean Mihail. Capitalul artistic al muzeului este constituit în mare parte din opere de artă românești, majoritatea picturi incluse în patrimoniul național alături de pictură, sculptură, grafică și artă decorativă străină.

Pentru a pune în valoare creația marelui sculptor în acest muzeu, a fost creat cabinetul Brâncuși, unde sunt expuse lucrări din prima sa perioadă de creație. Brâncuși și-a descoperit talentul de sculptor – mai întâi în lemn, la Craiova, la Școala de Arte și Meserii. Aici a realizat primele lucrări, a participat la prima expoziție și a fost pentru prima oară menționat în presă, ceea ce l-a îndreptățit să declare peste ani că „la Craiova m-am născut a doua oară“. În Cabinetul Brâncuși, compus din două săli, sunt expuse „Vitellius“, „Orgoliu“, „Cap de băiat“, „Coapsa“, „Domnișoara Pogany“, „Scaun colțar“, „Ecorșeul“ și câteva obiecte personale.

„Ecorșeul“: Până să ajungă la uimitoarea putere de abstracție dovedită în creațiile sale, Brâncuși a studiat cu asiduitate tehnici de modelaj și anatomia umană. Inspirat după statuia lui Hermes expusă în Muzeul Capitoliu din Roma, timp de aproape doi ani, între 1900 și 1902, avându-l coordonator pe dr. Dimitrie Gerota, Brâncuși a realizat „Ecorșeul“, o statuie din gips colorat care prezintă fidel din punct de vedere anatomic sistemul muscular și ligamentele unui trup omenesc în mărime naturală. Această adevărată lecție de anatomie a primit o medalie de bronz și a fost multiplicată în patru exemplare, vândute instituțiilor de învățământ medical. Ultimul exemplar s-a vândut înainte de a pleca spre Paris, după ce Brâncuși a adresat o petiție președintelui Societății Studenților în Medicină, care până la urmă a achiziționat sculptura.

După ce a fost cumpărat, „Ecorșeul“ a fost folosit ani de-a rândul ca model de anatomie pentru studenți. Singurul exemplar păstrat intact se află din 1966 la Muzeul de Artă din Craiova și poartă pe plintă următoarea inscripție: „Lucrat după natură/de Prof. dr. D. GEROTA /și Brâncuși /1902“.

Pentru a-l ajuta să strângă bani ca să-și plătească drumul la Paris, dr. D. Gerota i-a mijlocit sculptorului și realizarea bustul medicului Carol Davila. Aflat din 1912 în curtea Spitalului Militar Central, acesta este singurul monument realizat de Brâncuși și așezat într-un loc public din București.

Putem spune că, indirect, lumea medicală de la acea vreme a contribuit la realizarea visului lui Brâncuși de a studia sculptura la Paris și de a demonstra, așa cum declara, că „realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor“. Pentru aceasta, el a mărturisit că: „Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini“.

PS. No comment despre subscripția națională pentru achiziția operei intitulată „Cumințenia pământului“, realizată în 1907, sculptură în piatră, de mici dimensiuni, una dintre emblemele sculpturii moderne universale.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *