Dintre toate orașele Japoniei Fukuoka este situat cel mai aproape de continentul asiatic și considerat poartă de intrare spre sudul Japoniei. Acum mai bine de o mie de ani chinezii și coreenii au fost primii care au ajuns pe coastele arhipeleagului nipon. Astăzi, mai mult pe calea aerului ei sunt cei mai numeroși turiști din oraș, ceea ce crează o atmosferă aparte. Una dintre atracții este oferta culinară; în Fukuoka se manacă cel mai bine din Japonia, existând zeci de yatai (mici bucătarii ambulante, restaurante), fiecare cu propriul menu în care se pregătesc nenumărate delicatese locale de la tempura la hotpot. Pentru cumpărături există mall-urile enorme cu posbilități de recreație multiple: grădini cu fântâni, săli de concerte, teatre, cinematografe. Cu toată alura de stat comercial și modern pe care o emană, în Fukuoka se pot vizită numeroase locuri istorice și religioase. Printre acestea, Shofuku-ji, cel mai vechi templu budist zen din țara, ctitorit de preotul Eisai, cel care a introdus în Japonia ceaiul și cultul zen. Anual se organizează festivaluri de sumo sau de ambarcațiuni străvechi, în jurul unor locuri sfinte. În centrul orașului se află parcul Ohori, amenajat în jurul unui lac, cu pavilioane, grădini în stil japonez cu bonsai și cireși, insule unite prin poduri tradiționale. Această oază de verdeață, de liniște și de frumos este locul preferat de întâlnire pentru socializare al locuitorilor.

Datorită apropierii de continetul Asia, la numai 2-3 ore de zbor de Hong-Kong sau Seoul, în Fukuoka se organizează și numeroase manifestări științifice. Una dintre ele a fost al 5-lea Congres Anual BIT de Geriatrie și Gerontologie, 4-6 decembrie 2017, cu tema: Moving Towards the Era of Healthy Aging. Participanții au fost de pe toate continentele și atmosfera potrivită schimbului de idei dintre experții în domeniu. Aici am susținut prezentarea intitulată How Do Social Policy Affect Healthy Ageing, un preambul la un articol aflat acum in press.

În 2015 OMS a publicat un raport despre conceptul Healthy Ageing, pe măsură importanței problemei: creșterea fără precedent a persoanelor în vârstă în UE și Japonia dar mai ales în estul Asiei (China, Coreea, Malaiezia, Singapore, Tailanda). Heathy Ageing înseamnă procesul de dezvoltare și de menținere a abilităților funcționale care să determine starea de bine, de sănătate, în rândul persoanelor în vârstă. După OMS, la Healthy Ageing se ajunge prin: promovarea participării active la viață socială a persoanelor în vârstă, nediscriminarea pe bază de vârstă, accesul public la servicii sociale, funcționarea unui sistem de pensii decent și sustenabil, servicii de sănătate adaptate persoanelor în vastă

Concluziile lucrării pe care am prezentat-o despre Healthy Ageing au arătat că politicile sociale influențează îmbătrânirea sănătoasă dacă se fac investiții în educație, protecție socială și prevenție. Investiitle în unități cu pături curative este contrandicată și este nevoie de personal de specializat în îngrijirea de tip nursing și în instituții cu pături pentru îngrijire de lungă durată. Pentru a evita conflictual și desolidarizarea dintre generații și discriminarea vârstnicilor, percepuți mari consumatori de servicii medico-sociale, policienii ar trebui să facă din timp prognoze și să elaboreze măsuri de integrare a serviciilor și de utilizare țintita a fondurilor. A fi în vârstă nu înseamnă a avea disabilități și disfuncționalități iar creșterea numărul de vârstnici nu înseamnă neapărat creșterea exorbitanță a bugetului sănătății, așa cum pe nedrept se afirmă.

Pentru organizarea unui asemenea congres Japonia fost locul cel mai nimerit. Având în vedere experiența de decenii în politicile de sănătate ce vizează persoanele în vârstă se poate afirmă că Healthy Ageing a fost cu mult tim înainte descoperit în această țară. În ultimii 30 de ani a început să dispară o veche tradiție în scietatea japoneză. Natalitatea s-a redus iar copii, din ce în ce mai puțini într-o familie, nu își mai îngrijesc vârstnicii dependenți. Politică japoneză în privință îmbătrânirii a fost de la început bazată pe soluții. Au fost construite rezidențe și azile de vârstnici și s-a stimulat migrarea vârstnicilor în Australia (o destinație preferată de japonezi pentru călătoriile de nuntă). Pentru aceștia s-au construit sate de vârstnici, ceea ce la un moment dat a fost interzis de australieni, care se pare că de atunci au devenit reticenți față de migrantii de orice fel, și refuză astăzi amplasarea de tabere de refugiați pe teritoriul lor. În prezent japonezii au rezolvat problemele legate de numărul în creștere de persoane vârstnici prin programe de participare la viață socială, implicarea în activități de voluntariat și îngrijirea vârstnicilor dependenți în azile mici amplasate în cartiere cu persoane active și de toate vârstele.

Pe lângă rezidențe, vârstnicilor japonezi sănătoși li se pun la dispoziție pentru a locui fără familie, apartamente mici, în adevăratul înțeles al cuvântului, în blocuri de toate dimensiunile. Această măsură, întâmpinată la început cu mare entuziasm, a declanșat în timp o problemă nedorită de nimeni. Cultura și tradițiile japoneze se bazează pe respect, modestie și politețe iar vârstnicii care locuiesc singuri și au vreo problemă de sănătate sau de îngrijire, nu își derajează nici familia și nici vecinii sau prietenii, chiar dacă sunt de o vârstă cu ei. În cele din urmă ei preferă să moară singuri, în tăcere, în locuințele lor modeste. Comunitatea le-a găsit și un nume: kodokusi. De obicei acești decedați în singurătate sunt descoperiți în fază de putrefacție când mirosul neplăcut atrage atenția celor din jur. Pentru curățirea locului, înmormântare și căutarea eventualior membri de familie, au fost create servicii speciale. Fenomenul morții de unul singur este o tendința în Japonia, este semnalată și în alte țări asiatice, și, mai nou în cele vestice, fiind datorate vârstei înaintate, izolării, individualismului, destrămării legăturilor de familie și lipsei de control social.

Răspunsul la apariția acestui fenomen trist în rândul vârstnicilor l-au găsit tot japonezii care în prezent, investesc enorm în programe de îmbătrânire sănătoasă: prevenție (mișcare, oprirea fumatului, reducerea consumului de alcool, alimentație sănătoasă), educație (cursuri de utilizarea a computerului și rețelelor de socializare), implementare de e-health (roboți, dispositive de monitorizare, mijloace ajutătoare), reducerea paturilor de spital și investiții în servicii de îngrijre comunitară cât mai aproape de casă, adaptarea infrastructurii (scări rulante, lifturi), facilități sociale (transport în comun gratuit sau cu preț redus, includerea în programe de voluntariat).

Prognozele arată că peste zece ani Japonia va ceda locul întîi din clasament și Coreea va deveni țara cu cei mai mulți vârstnici din lume. În lucrările prezentate la congresul menționat mai sus s-a văzut cum coreenii se pregătesc de pe acum și se fac studii despre vârstnici: mobilitate în și în afara locuințelor, siguranță, tipuri de locuințe și de servicii, prelungirea vârstei de pensionare și menținerea vârstnicilor sănătoși cât mai mult la locul de muncă.

Astăzi, nu se mai vorbește de ‘’politica privitor la vârstnici’’ ci de ‘’politica unei generații’’, ceea ce înseamnă includere și nu excludere, integrarea măsurilor medico-sociale, pentru stimularea îmbătrânirii sănătoase, evitarea izolării, conflictului dintre generații și utilizarea țintită a resurselor materiale.

OMS raport conceptul Healthy Ageing: http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/186463/1/9789240694811_eng.pdf