Printre nemulțumirile menționate în recentele proteste ale medicilor de familie din România se număra volumul mare de muncă, birocratizarea, lipsa de timp pentru exercitarea în bune condiții a profesiei. Cu astfel de probleme se confruntă și medicii din alte țări ale UE dar ei sunt mai bine remunerați și există mai mult disponibilitate din partea politicienilor din sănătate pentru dialog și investiții în soluții inovative. În prezent în sistemele medicale vestice se accentuează feminizarea în rândul medicilor ceea ce va spori nevoia de personal. Concomitent se accentuează creșterea cheltuielilor din sănătate ceea necesită schimbări în managementul instituțiilor medicale, limitări ale accesului la unele servicii medicale (tratamente, investigații), rectificări bugetare repetate și creșterea costurilor polițelor de asigurare medicală de bază și complementare.
În acest context prezint concluzii ce au reieșit din analiza datelor completate de medicii olandezi care au dat curs anchetei naționale privitor la satisfacția în muncă și calitatea muncii efectuată anul trecut. Comparativ cu alte categorii de salariați, medicii se simț mai puțin autonomi, au parte de program încărcat, cu muncă solicitantă pentru care trebuie să fie mereu pregătiți să intervină, cu încărcătură emoțională mare, ce se desfășoară în ture, noaptea, sau în weekend. 90% dintre medici au declarat că și-au depășit frecvent norma de lucru, în medie cu 5 ore/săptămână. În jur de 18% dintre medici prezintă simtpomele sindromului de epuizare (sau burn-ouț), iar în rândul medicilor femei procentul se apropie de 20%. Medicii se confruntă în timpul serviciului de 2 ori mai frecvent cu șicane, comportament necorepunzator (agresiuni), intimidări, decât alte categorii sociale. Pe lângă aceasta femeile medic au raportat că au de a face cu comportament sexual nedorit din partea pacienților, uneori și zilnic.
Referitor la faptul că și-ar putea pierde locul de muncă, medicii își fac mai puține griji decât alte categorii sociale dar schimbă frecvent locul de muncă, în medie odata la cinci ani epntru a evita plafonarea. Bărbații medici declară că ar dori să lucreze până în jurul vârstei de 66 ani pe când femeile cu un an sau doi mai puțin.
Numărul medicilor salariați din Olanda este în creștere an de an. Dacă în 2014, 43% dintre medici erau salariați, 42% aveau cabinete private (srl-uri) și 15% lucrau în amble sisteme, în 2015, 49% dintre medici erau salariați, 39% aveau cabinete private și 12% lucrau în sistem mixt salariat și privat. În următorii ani se prognozează o creștere a medicilor salariați pricipala cauza fiind femininazarea medicinii olandeze; majoritatea, 63% din femeile medic sunt salariate, lucrează part-time, comparativ cu aproape 39% în rândul bărbaților. Organizațiile profesionale au remarcat faptul că mai ales medicii tineri sunt interesați să lucreze ca salariați și part- time deoarece consideră important a menține un bun echilibru între viață privată și cea profesională.
Medicina de familie este privatizată, cabinetele fiind srl-uri. În specialitățile chirurgie maxilo-facială, chirurgie plastică, ortopedie, medicină sportivă, urologie, sunt cei mai puțini medici salariați, majoritatea având cabinete private. În pediatrie, geriatrie, revalidare, genetică, sunt mai mulți medici salariați decât privatizați.
Plăcerea în exercitarea profesiei de medic este peste tot umbrită de birocrație, oricât ar fi ea de funcțională, cum este cazul în sistemul medical olandez. Aspectele organizatorice și administrative formează o parte importantă și inevitabilă din atribuțiile unui medic, ‘’un rău necesar’’, și contituie principalele motive de nemulțumire în rândul medicilor olandezi.
Poate de aceea un proaspăt doctor în medicină, care a studiat în teză sa de doctorat satisfacția medicilor în muncă, plăcerea de a lucra ca medic, a recomandat închirierea, angajarea unui medic ‘’scrib’’ (medical scribes), cei mai potriviți fiind ținerii absolvenți sau studenții la medicină.
În SUA s-a experiment cu succes introducerea medicului ‘’scrib’’ care să preia sarcinile administrative și să crescă astfel plăcerea de a munci ca medic și posibilitatea de a putea acordă suficient timp pacientului sau procedurilor terapeutice. Dar acest lucru se pare că este mai puțin de dorit în Europa din cauza aspectelor legate de respectarea confidențialității și mai ales a faptului că medicilor le este mult mai greu să delege sarcinile comparativ cu colegii lor de peste ocean. Cu toate acestea se pare că angajarea unui medic ‘’scrib’’ este o metodă ce merită încercată pentru cei care își permit și mai ales doresc să experimenteze.
