O practică universal încetăţenită în rândul mamelor s-a dovedit inutilă şi periculoasă. Înfăşatul nou-născuţilor nu ar mai trebui să fie regula ci o tehnică recomandată doar în anumite cazuri. În antichitate se foloseau piei de animale şi frunze pentru înfăşatul şi contenţia urinei/fecalelor la copii mici; aceste materiale au fost înlocuite treptat cu scutece şi fâşii de bumbac şi din materiale plastice.

Descoperirea Pampersului în anii ‘60 ai secolului trecut de către firmă americană Procter & Gambel a însemnat un mare pas înainte din punct de vedere al igienei dar şi al îngrijirii şi libertăţii de mişcare a nou-născutului. Mărimea, forma şi grosimea Pamperşilor s-a adaptat continuu nevoilor atât a celor mici dar şi a adulţilor şi vârstnicilor cu incontinenţă urinară şi fecală.

În ţările vestice înfăşatul timp îndelungat a copiilor mici în scutece, cu picioarele drepte şi mâinile pe lângă corp, fixate cu feşe, nu se mai recomandă decât în anumite condiţii. Astfel poate fi util ca intervenţie paliativă şi temporară, pentru calmarea nou-născuţilor agitaţi care plâng frecvent, a celor cu colici, probleme neurologice sau născuţi cu dependenţă de droguri. De asemenea poate fi încercat la copii care nu pot dormi pe spate, poziţia recomandată pentru somn şi pentru a preveni sufocarea. Înfăşatul temporar poate stimula somnul liniştit dacă este efectuat după tehnici şi cu materiale recomandate de puericultori. Astfel se recomandă scutecele tip sac pentru a permite mişcarea membrelor copilului.

Dezavantajele şi riscurile înfăşatului tradiţional au fost stabilite prin numeroase studii. Înfăşatul strâns şi timp îndelungat forţează extensia şi aducţia şoldului şi favorizează apariţia displaziei, cea mai comună afecţiune congenitală la nou-născut, cu implicaţii economice importante şi risc de a dezvolta osteoartrită la vârstă înaintată. Detaşarea în timpul somnului a scutecelor şi feşelor folosite la înfăşat sunt periculoase pentru siguranţă copilului mic.

PS. Înfăşatul nou-născuţilor se foloseşte încă frecvent în primele luni de viaţă cu toate avertismentele cercetătorilor. Dar trebuie făcut cu grijă şi adaptat fiecărei situaţii în parte.