Menţinerea complianţei şi a încrederii în tratament

edmedAfirmaţia lui Galileo Galilei este mai actuală ca oricând: “măsuraţi ceea ce se poate măsura şi faceţi măsurabil ceea ce nu se poate măsura”. Cercetătorii continuă să dezvolte metodologii pentru a măsură cât mai multe aspecte ale calităţii acordării îngrijirii medicale atât la nivelul furnizorilor cât la nivelul beneficiarilor de servicii medicale: pacienţii. Printre aspectele greu de măsurat şi evaluat se află încrederea pacienţilor în utilizarea medicamentelor, complianţa cu tratamentul prescris de medic.

În 2003 se afirmă într-un raport al OMS că jumătate dintre pacienţii sunt neîncrezători în tratamentul prescris. Privitor la motivele acestei neîncrederi, rezultatele cercetărilor sunt neconcludente şi se contrazic. În studii nu se face distincţie între neîncrederea conştientă şi cea inconştientă, nu se ţine cont de diferitele faze ale neîncrederii pacienţilor în terapie şi majoritatea se referă la o singură terapie sau un singur fel de medicament.

Cât priveşte fazele neîncrederii în terapie, prima fază este decizia pacienţilor de a ridica medicamentele de la farmacie. Se estimează că între 5-15 pacienţi nu se prezintă la farmacie să ridice medicamentele. Apoi urmează fază implementării terapiei, adică administrarea medicamentelor conform prescripţiei. După un timp o parte dintre pacienţii reduc dozele, încetează temporar sau definitiv administrarea lor sau decid să reia tratamentul iniţial sau să îl înlocuiască cu altul. De exemplu se ştie că mai mult de 40% dintre pacienţii care au oprit un tratament cu un medicament de scădere al colesterolului, în interval de 1 an, reiau acest tratament.

Neîncrederea în tratament, scăderea complianţei, sunt mai bine studiate la pacienţii cu diabet zaharat care primesc mai multe tipuri de medicamente pentru prevenţia factorilor de risc. Astfel 60% dintre pacienţii cu diabet trebuie să ia cel puţin 5 medicamente. La aceştia s-au observat diferite niveluri de complianţă: decizia de a reduce doza se manifestă în special faţă de medicamentele antidiabetice, în timp ce decizia de oprire se referă mai des anticolesterolemiante.

Deciziile de a opri sau a continua un tratament este puternic asociată cu factorii personali legaţi de pacient, nivelul de comunicare medic-pacient şi paternul prescripţiilor în rândul medicilor. În ultimii 30 de ani au fost dezvoltate modele social-cognitive pentru a influenţa comportamentul atât în rândul medicilor cât şi al pacienţilor, referitor la prescripţia şi utilizarea medicamentelor. Cât priveşte medicii se afirmă că din timpul studenţiei ei ar trebui bine informaţi şi antrenaţi în problematica complianţei şi neîncrederii pacienţilor în terapie. Pacienţii ar trebui bine ascultaţi despre ceea ce cred ei că înseamnă îngrijiri de calitate şi bine informaţi despre utilitatea tratamentelor, menţinerea complianţei uneori pe tot parcursul vieţii şi prezentarea la medic în cazul apariţiei neîncrederii sau dificultăţii în a urma un tratament de lungă durată.

PS. www.edmed.ro, site de educaţie medicală continuă online la distanţă.

One thought on “Menţinerea complianţei şi a încrederii în tratament

  1. ANEMIA HEMOLITICA INDUSA DE MEDICAMENTE. PREZENTARE DE CAZ

    Aurelian Udristioiu¹, Radu G. Iliescu², Manole Cojocaru³

    ¹Departmentul de Hematologie, Laborator Clinic, Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, România,
    ²Departamentul de Cercetare , Institutul Politehnic, Brooklyn, Universitatea din New York, SUA,
    ³Department de Fiziologie, Facultatea de Medicină, Universitatea TituMaiorescu, București, România

    Adresa de corespondenta:
    Aurelian Udristioiu, MD
    E-mail: aurelianu2007@yahoo.com

    Abstract
    Anemia hemolitica imuna, indusă de medicamente, este o boală rară, iar unele dintre mecanismele implicate în patogeneza sa, sunt controversate. Laboratoarele de specialitate de multe ori trebuie să asigure testarea optimă serologica, pentru a confirmarea diagnosticului.
    Cele mai multe dintre medicamente care pot provoaca o hemoliza acuta, severa intravasculară, insuficienta renala si uneori coagulare intravasculară diseminată (CID) sau chiar moartea, par să lucreze în mod direct pe eritrocite, cu consecința de hemoliza sau sa actioneze prin mecanisme care implică de obicei anticorpi indusi de medicament care activeaza complement ul seric din sângele periferic.
    In aceasta lucrare, este prezentat un caz de anemie hemolitica indusa de maedicamente, la o femeie, in varsta de a 58 ani, ca o descoperire prin testari de laborator.

    Cuvinte cheie: testul antiglobulinic, epitopi, anemie hemolitică, hemoliza, anemie hemolitică indusă de medicamente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *