Asistenţa medicală în Cuba

Republica Cuba este una dintre ultimele bastioane comuniste din lume. După “criza cubaneză” din 1960 a fost impus de UŞĂ embargoul politic şi economic ce continuă şi în prezent. Ca urmare Cuba se va confrunta decenii de rândul cu o extremă izolare, mai ales după destrămarea URSS, principalul său aliat politic şi economic. Situată în Marea Caraibelor, Cuba a devenit una din destinaţiile exotice ecologice pentru scufundători, reciful de coral este bine conservat şi printre cele mai bine conservate din lume. Principala poartă de intrare în ţară este Havana, oraşul în care trecutul colonial se îmbină cu efectele izolării şi ale socialismului nedezvoltat.

Revoluţia cubaneză iniţiată de Fidel Castro împreună cu un grup de camarazi, printre care Che Ghevara de profesie medic, s-a manifestat deopotrivă în sistemul de sănătate. După ce în anii ’60 peste jumătate dintre cei 6000 de medici au părăsit ţara, sănătatea populaţiei a devenit o prioritate naţională. Medici şi studenţi la medicină au fost trimişi fără drept de apel de la oraşe la sate şi s-a implementat un sistem medical ierarhic comparativ cu cel românesc din epoca de aur. Cu câteva deosebiri şi anume: la nivel asistenţei primare se face foartă multă prevenţie şi dispensarizare şi se rezolvă cele mai multe dintre problemele cu care se confruntă pacienţii. Medicii de familie şi nursele locuiesc în comunitate şi se bucură de respectul populaţiei. De obicei medicul locuieşte şi are cabinetul în dispensarul pus la dispoziţie de guvern, lucrează full time şi este plătit în prezent cu 20 euro pe lună. Are grijă de cel mult 2500 de pacienţi, de obicei între 1200-1500, iar după orele de program este la dispoziţia pacienţilor pentru urgenţe, cu excepţia perioadei de vacanţa de o lună pe an. Pentru a fi bine pregătiţi medicii sunt trimişi pe cheltuiala statului să se specializeze în străinătate. Înainte de a deveni specialişti, fiecare medic trebuie să se pregătească timp de 3 ani ca medic de familie şi peste 90% vor rămâne în această specialitate.

Cuba are în prezent cel mai mare număr de medici pe cap de locuitor şi cea mai bună acoperire teritorială cu personal medical. Din cauza embargo-ului medicamentele şi materialele sanitare sunt de concepţie autohtonă şi firmele străine încă nu au cucerit această piaţă. Toată populaţia este asigurată, privatizarea şi economia de piaţă în sănătate încă nu se discută. Indicatorii de sănătate sunt remarcabili deşi există suspiciuni asupra modului de înregistrare: speranţa de viaţă 78,3 ani – mai ridicată decât a americanilor – mortalitatea infantilă de 6,1 la mie, 200 de pacienţi HIV pozitivi, bolile infecţioase eradicate.

PS. Am avut ocazia să vizităm o policlinică/dispensar de stat din Havana şi una din zona turistică Cayo Santa Maria, unde sunt trataţi în caz de urgenţă turiştii străini şi personalul din unităţile turistice. Diferenţa rezidă în vechimea clădirii şi a dotării materiale, în policlinica din zona turistică totul este mai nou, fără a fi vorba de aparatură şi mobilier de ultimă oră. În cea din Havana totul este mult mai învechit şi reabilitat, nu am văzut cozi şi învălmăşeală la uşile cabinetelor, deşi se lucrează fără programare, iar personalul este comunicativ şi lăsa impresia că îşi cunoaşte bine pacienţii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *