Primul pacemaker- implantat in 1958 unui suedez de 43 de ani- a functionat timp de 3 ore (dupa unele surse, 6) motiv pentru care a fost imediat inlocuit cu un altul. Domnul A. Larson a mai trait inca 43 de ani, timp in care i-a fost implantat de 26 de ori un pacemaker.

De atunci tehnica s-a perfectionat, un pacemaker cantareste in jur de 20 g si are o durata de viata de 8-10 ani. Implantarea a devenit o procedura de rutina si din ce mai multe persoane sunt mentinute in viata timp indelungat datorita acestei mici centrale electrice care elibereaza cu regularitate impulsuri si controleaza ritmul cardiac. Un stop cadiac se poate preveni prin implantarea unui defibrilator iar pacemaker-ii pot fi controlati de la distanta si isi pot adapta ritmul in functie de nevoile pacientului.

Persoanele purtatoare trebuie sa-si adapteze stilul de viata intr-un ambient plin de campuri electromagnetice. La consultatie se pot prezenta ca pacienti cu simptome severe (dispnee, palpitatii, malaise si sincope), asa numitul sindrom pacemaker. Diferitele modele de pacemakeri sunt astazi colectionate de pasionati.

Nu numai in viata, dar si in faza terminala sau dupa deces pacientii cu pacemaker pot pune probleme practicienilor. Astfel, un pacemaker sau un cardio-defibrilator implantat trebuie oprite in timpul ultimelor zile de viata ale unui pacient sau imediat dupa deces. Desi pare a fi un lucru logic, personalul medical nu se gandeste consecvent la acest lucru, deoarece li se pare o procedura complicata sau/ si nu stiu ce trebuie sa faca. Din acest motiv, profesionistii olandezii au gandit un protocol pentru pacientii cu insuficienta cardiaca terminala si pentru cei aflati pe moarte sau decedati din alte cauze.

De ce ar trebui scoase din functiune aceste dispozitive?

• un pacemaker poate prelungi perioada de agonie;
• din experienta unor medici, un cardio-defibriltor implantat inca in functiune poate crea imagini de cosmar: convulsii/ zvacnituri ale corpului la un pacient aflat pe moarte;
• la cererea familiei, din motive estetice sau etice.

In mod normal, pacientul/familia sunt informati, atunci cand se face implantul, despre ce se va intimpla cu pacemaker-ul in faza terminala si dupa deces.

PS. Acum cativa ani, ca proaspat certificat medic olandez, a trebuit sa constat decesul la un pacient cu pacemaker. Norocul a fost ca am avut in preajma o asistenta cu experienta care mi-a atras atentia asupra particularitatii cazului si mi-a spus ce sa fac . In mod normal pacientul are un card cu codul pacemaker-ului si cu datele firmei care il controleaza dpv tehnic. Pe fax se trimite o imputernicire firmei respective si un reprezentat al acesteia se ocupa de oprirea dispozitivului. Avand in vedere faptul ca in institutiile olandeze persoana decedata este preluata la scurt timp de catre serviciile funerare, acestea s-au specializat in scoaterea din functiune a dispozititivelor de tot felul si cunosc bine procedurile de rigoare.

!!! Este insa bine de stiut ca un pacient pe moarte sau decedat pot avea implantate si alte tipuri de pacemaker… Astfel, se experimenteaza cu oarecare succes:

• pacemaker implantat in fesa la cei cu incontinenta fecala;
• pacemaker in stomac, la pacientii obezi sau pentru prevenirea obezitatii;
• pacemaker plasati in zona capului/ gatului pentru stimularea unor zone din creier la pacientii cu Parkinson, epilepsie si mai nou depresie si dementa… samd?