Concertul de Anul Nou 2010

De mai multi ani urmaresc cu mare placere trasmiterea Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Spectacolul televizat, o adevarata incantare pentru ochi si urechi, devine de la an la an tot mai cosmopolit si incepe sa tina cont de tendintele lumii moderne si de adevaratele granite ale continentului.

MusikvereinIn fiecare an Filarmonica din Viena invita un dirijor de renume pentru a alege repertoriul Concertului de Anul Nou si pentru a fi la pupitrul prestigioasei si conservatoarei orchestre care pana acum cativa nu a tolerat prezenta feminina in randurile membrilor sai. Pentru concertul de pe 1 ianuarie a acestui an onoarea a fost atribuita, la numai doi ani, din nou maestrului francez, in varsta de 85 de ani, Georges Prêtre. O coincidenta sau o alegere constienta? Un semnal ca Europa imbatraneste si ca ar trebui sa privim cu mai multa ingaduinta senorii in exercitiul functiunii? Dirijorul Prêtre este inca activ si dupa spusele comentatorului concertului televizat, nu sustine, din cauza varstei inaintate, mai mult de 20 de concerte pe an.

Pentru privitorii fideli ai concertului influenta varstei dirijorului a fost oarecum de remarcat in timpul concertului. Miscarile energetice si tumultoase caracteristice dirijorilor mai tineri au fost inlocuite cu miscari subtile si rafinate ale mainilor si mai ales ale degetelor marcate de artroza. Pentru a masca scaderea supletii corpului maestrul nu a facut nici de aceasta data rotatii bruste sau fara sens. Energia a fost consumata cu masura, de inteles pentru un concert cu o durata de doua ore. Pauzele au fost scurte si bine planificate. La sfarsit s-a vazut pe chipul lui nu atat oboseala, cat mandria de a se afla pentru a doua oara in viata pe aceasta scena ravnita. Tremorul usor parkinsonian al degetelor si ridicarile fara exagerarea ale bratelor n-au fost suficiente pentru a dirija orchestra; nelipsitul bat si-a avut din cand in cand rostul. Toata partitura a avut-o si de aceasta data in minte si in fata ochilor fara ochelari, poate cu lentile de contact. Cu o voce vitala si mai ales cu o anume siguranta, a transmis urarile de anul nou din pacate numai in limba locala. Dar si-a facut simtita varsta si nationalitatea in alegerea repertoriului. Selectia aparte de polci si valsuri cu nume franceze compuse de catre dinastia Strauss a fost interpretata uneori cu tonuri reduse, solo-uri si ritmuri incetinite de un dirijor cu un ascutit simt al auzului. A mai adaugat si compozitii a doi “Strauss-i” straini, un francez si un danez.

StraussBaletul a fost costumat de creatorul de moda italian stabilit la Paris, Valentino. In rochii vaporoase in culori senzuale si in smokinguri traditionale, dansatorii au valsat printre colectia de busturi antice si de-a lungul galeriei de tablori a marilor maestri (Rembrandt, Vermeer, Titzian…) din Muzeul de istorie a artei. Ca de fiecare data concertul din sala de aur impodobita cu flori aduse din San Remo s-a incheiat cu Marsul Radetzky si valsul inspirat de cea mai lunga apa curgatoare a continentului. Dunarea albastra a fost ilustrat cu secvente filmate din tarile pe care fluviul le parcurge pana la varsarea in Marea Neagra, iar ultimele au fost pe pamant romanesc, Portile de Fier si arabesca Delta a Dunarii.

PS. Concertul a fost si in acest an un regal pentru ochii si urechile de toate varstele. Mai multe zeci de milioane de telespectatori din intrega lume s-au aflat in preajma televizoarelor iar cei mai multi dintre acestia viseaza sa fie prezenti in sala Filarmonicii din Viena cel putin odata in viata, indiferent de varsta. Ma numar printre ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *